Despre scris și tenis

tenis-1
poze făcute la Complexul Sportiv din Gheorgheni, Cluj-Napoca

Pozele pe care urmează să le vezi le-am făcut strict din motivul de a crea conținut. De a avea ce să mai postez pe Instagram. În plus, am vrut să fac și un articol pentru blog despre ceva anume care să nu fie (doar) despre „uită-te la mine cât sunt de (aproape) cool pe un teren de tenis”. Ceea ce oricum știu că nu sunt.

Nu am plănuit prea mult sedința foto care nu cred că a durat mai mult de 10 minute. Prin urmare, se vede că nici nu-s super aranjată, pozele fiind făcute într-o pauză de joc. Pe teren, când chiar faci mișcare așa arăți: transpirat/ă, cu fața roșie, părul prins cumva, numai să fie prins să nu-l simți deloc pe față.

Cu racheta și mingea încă sunt stângace, deși am fost deja de vreo 4-5 ori să joc. Dezvoltarea îndemânării, a coordonării braț-rachetă-minge durează mai mult la mine decât am crezut. În poze arăt bine dispusă, relativ relaxată, exceptând încordarea care vine odată ce mă aflu în față obiectivului. Dar per total am fost împăcată cu stângăcia mea în acea zi. Continuă să citești „Despre scris și tenis”

Despre Simona și storytelling

12669799_1684908868447515_1255993124_o

După meciul pe care l-a câștigat ieri, Roger Federer a zis, printre alte lucruri foarte amuzante, faptul că ”Storytelling is very important in sports.”, atunci când a fost întrebat despre personalizarea proprilor pantofi sport cu care joacă. Lucru care mi s-a părut tare interesant în contextul acestor două săptămâni de Australian Open.

Da, știu că e ceva cât se poate de evident. Drept dovadă stă și faptul că amintirile cu care rămâi după multe zile de meciuri de tenis sunt desfășurările neașteptate de evenimente, de exemplu jucători care produc surprize și ajung în fazele avansate ale turneelor și astfel depășesc statutul de aproape anonimi în percepția urmăritorilor de tenis obișnuiți. Acest lucru s-a întâmplat cu consecințe pozitive pentru un anume jucător din Coreea de Sud, dar foarte negative pentru un altul din Statele Unite. Cel din urmă a ajuns în atenția presei și a urmăritorilor de tenis din cauza unor mesaje pe Twitter foarte controversate.

Continuă să citești „Despre Simona și storytelling”

Tenis. Sportul inventat de diavol

tenis_01
Editura Corint

În anul 2014 nu știam nimic despre tenis. Ba chiar aveam percepția că ar fi plictisitor. Nimic mai fals, dar asta e altă poveste.

Tenisul l-am descoperit la ediția Roland Garros din acel an pentru că o jucătoare româncă făcea senzație bătând jucătoare bună după jucătoare bună și punându-i probleme Mariei Sharapova în finală. Bineînțeles, era vorba de Simona Halep. După acel Roland Garros m-am lipit definitiv de tenis, iar la meciurile cu miza ale Simonei am niște emoții de tulai Doamne, parcă e vorba de soarta mea în joc. În finala de la RG de anul trecut când Simona avea set câștigat și 3-0 în al doilea set parcă simțeam cum îmi dau lacrimile văzând-o deja cu trofeul în mână. După trei ani, tot nu mi-am învățat lecția.

Acum nu e cazul să ne amintim de turnura pe care a luat-o meciul și cum am avut motive de plâns, dar nu de fericire. Până nu se strigă ”game, set and match” meciul nu e gata și se pot întâmpla multe surprize mai mult sau mai puțin plăcute. Așa că niciodată să nu te bucuri sau să te întristezi până nu ai o certitudine. În fine, să ne suflăm nasul și să tragem aer în piept, pentru că amintirea mai doare puțin, dar și pentru că trebuie să ne ținem tari și concentrați pe a trimite vibe pozitiv Simonei ca să o țină glezna pe mai departe.

Ce urma să aflu mai apoi ținea mult de cum se desfășoară jocul, lucruri despre jucătorii din top și viața relativ privilegiată pe care o duc. Relativ pentru că din punct de vedere financiar sunt asigurați, dar proprii demoni tot îi mai bântuie când mai pierd meciuri și lucrurile nu merg așa cum și-ar dori. Însă înainte de a ajunge în top se întâmplă multe alte lucruri care nu se văd la TV sau pe altundeva. Se parcurg etape care sunt probabil la fel de grele, dacă nu și mai grele, decât cele prin care trec cei de sus din top.

Continuă să citești „Tenis. Sportul inventat de diavol”

Lovituri de geniu

Lovituri de geniu de L. Jon Wertheim

„Să spui că Federer câștigase Wimbledon-ul cinci ani la rand era adevărat, dar parcă prea puțin. Federer era stăpânul Wimbledon-ului la ora aceea. Ba nu, nici măcar asta nu reprezintă adevărul. Federer era Wimbledon.”

Pentru mine, dar probabil și pentru alți fani ai tenisului, după numărătoarea până la Crăciun începe o altă numărătoare: cea până la începerea noului sezon de tenis. E drept că pauza dintre sezoane e mai scurtă (aproximativ 2 luni) decât cea între Crăciunuri, însă e mai intens simțită pentru că pe parcursul anului, în fiecare lună există câteva turnee care pot fi urmărite. Probabil de aceea perioada de două luni e un soi de tennis hangover când te gândești serios dacă să revezi cele mai bune meciuri ale anului sau visezi că îți întâlnești jucătorii preferați (cum pățesc eu).

Recent am descoperit, cu încântare, că există ceva cu care să îți tratezi tennis hangover-ul: să citești cărți despre tenis și ce bine că la editura Publica ai de unde alege. Deși aveam acces la autobiografia lui Andre Agassi, care am înțeles că e foarte faină, sau la o biografie a lui Andy Murray (o surpriză pe care i-am facut-o mamei mele care e fan Andy Murray) am decis să citesc ceva mai diferit puțin și anume analiza, set cu set, a finalei Wimbledon din 2008 dintre Roger Federer și Rafael Nadal, meci care, se pare, e unul de referință și probabil a intrat în istorie. Continuă să citești „Lovituri de geniu”

Experiența FedCup Cluj-Napoca

Întrerupem programul normal pentru o postare diferită. Deși are ca subiect sportul, postarea va fi mai mult relatarea unei experiențe personale decât o ocazie de a-mi da cu părerea referitor la aspecte tehnice sau tactice ale jocului, despre care oricum habar nu am în 99,9% din cazuri. Motivul pentru care am ales să scriu în limba română va fi evident cât de curând. Publicul iubitor … Continuă să citești Experiența FedCup Cluj-Napoca