Daring greatly – Curajul de a fi vulnerabil

daring-greatly

“It is not the critic who counts; not the man who points out how the strong man stumbles, or where the doer of deeds could have done them better. The credit belongs to the man who is actually in the arena, whose face is marred by dust and sweat and blood; who strives valiantly; who errs, who comes short again and again, because there is no effort without error and shortcoming; but who does actually strive to do the deeds; who knows great enthusiasms, the great devotions; who spends himself in a worthy cause; who at the best knows in the end the triumph of high achievement, and who at the worst, if he fails, at least fails while daring greatly, so that his place shall never be with those cold and timid souls who neither know victory nor defeat.” ― Theodore Roosevelt

De Brené Brown am auzit prima dată când eram la master și una dintre profesoare ne-a pus un Ted talk al lui Brené care este acum unul dintre cele mai populare Ted talk-uri având peste 6,5 milioane de vizualizări doar pe Youtube.

Când l-am ascultat atunci mi-a plăcut mult de Brené cum povestea, avea șarm și se folosea de umor într-un mod foarte eficient pentru a atrage atenția publicului. E un bun storyteller care știe cum să te captiveze și să-ți explice rezultatul a mulți ani de cercetare a unor concepte esențiale pentru fiecare dintre noi.

La momentul respectiv mi se părea foarte interesant ce povestește, însă nu am și internalizat ceea ce ea dezbătea. Nu am analizat acele aspecte prea mult și prin urmare nu am rămas cu prea multă informație de-a lungul anilor. Însă, nu i-am uitat numele și nici existența acelui Ted talk, iar cu ceva timp în urmă când am dat peste una dintre cărțile ei, care e bestseller și în strânsă legătură cu Ted talk-ul, am achiziționat-o și am așezat-o în bibliotecă, aceasta așteptându-și rândul. Continuă lectura „Daring greatly – Curajul de a fi vulnerabil”

”Quiet” by Susan Cain

Quiet – The power of introverts in a world that can’t stop talking / Linișteee! Puterea introvertiților într-o lume asurzitoare

De fiecare dată când termin de citit o carte complexă, ca subiect sau poveste, încă mă confrunt cu următorul aspect: cum anume să îți prezint cartea fără a fi prea plictisitor și, mai mult, fără a divulga prea mult ca să nu-i stric farmecul și ce informații să-ți prezint din ea ca să-ți stârnesc curiozitatea. Nu mi-e întotdeauna ușor să-mi exprim entuziasmul în cuvinte când descopăr o carte care simt că e musai de citit.

Dacă la categoria fiction am descoperit cărți precum ”1Q84” și ”House of leaves” care pe lângă povestea în sine și citirea propriu zisă reprezintă o aventură, la categoria non-fiction am terminat de curând de citit ”Quiet” de Susan Cain. Despre aceasta am mai pomenit aici, însă atunci de-abia o achiziționasem și având în vedere data la care scriu acest articol mi-a luat ceva până să mă apuc să o citesc deoarece constant am o listă lungă de cărți pe care vreau să le citesc și care iau pe rând prioritate.

Îmi place deobicei să menționez cum anume am pus ochii pe o anumită carte pe care am citit-o mai ales dacă nu e un titlul pe care îl vezi pe toate gardurile, nefiind un best seller la noi în țară, așă că voi proceda la fel și acum. Pe Susan Cain am descoperit-o pe Youtube urmarind Ted Talks. Are un talk cu peste 5 milioane de vizualizari pe tema introversiunii. Mai specific, vorbeste despre introvertiți (și extrovertiți prin comparație) și importanța valorificării acestora într-o lume care pune mare accent pe calități pe care le întâlnim mai des la extrovertiți. Apoi am văzut că are o carte pe tema aceasta și am avut norocul să o găsesc la un târg de carte la standul Okian.

Cartea e varianta detaliată a talk-ului. Este rezultatul a 7 ani de studiu care au implicat și interviuri cu oameni de știință care au studiat sau studiază aceast aspect al personalității. Rezultatul e fascinant și mare lucru dacă nu cumva o să te regăsești în carte mai ales dacă deja te banuiești a fi un introvertit cu acte în regulă. Vei avea parte de multe insight-uri și probabil vei ajunge la fel ca mine să zici ”exact așa sunt și eu, exact așa reacționez în anumite situații” și dacă ți se părea până acum că poate nu e ok că valorifici atât de mult momentele de liniște și singurătate ei bine în carte vei găsi validarea necesară.

Cartea începe prin a defini acești termeni, introvertit și extrovertit, dar vei vedea că întreaga carte e de fapt o cunoaștere pe larg a acestor două concepte și caracteristici care într-o măsură mai mare sau mai mică te caracterizează și pe tine. După cum menționează și autoarea, nimeni nu e 100% introvertit sau extrovertit, majoritatea fiind procente diferite din fiecare și manifestând caracteristici ale fiecărora în diverse situații în funcție de cum am învățat să ne adaptam la acestea. Autoarea ne mai spune că sunt nenumărate definiții, însă psihologii tind să fie de acord cu următoarele aspecte:

– ”Introverts and extroverts differ in the level of outside stimulation that they need to function well. Introverts feel ”just right” with less stimulation, as when they sip wine with a close friend, solve a crossword puzzle, or read a book. Extroverts enjoy the extra bang that comes from activities like meeting new people, skiing slippery slopes, and cranking up the stereo. ”

– ”…introverts and extroverts work differently. Extroverts tend to tackle assignments quickly … are comfortable multitasking and risk-taking … Introverts work more slowly and deliberately. They like to focus on one task at a time and can have mighty powers of concentration.”

– ”Extroverts are the people who will add life to your dinner party and laugh generously at your jokes… Extroverts think out loud and on their feet; they prefer talking to listening, rarely find themselves at a loss for words … Introverts, in contrast, may have strong social skills and enjoy parties and business meetings, but after a while they wish they were home in their pajamasThey listen more than they talk, think before they speak, and often feel as if they express themselves better in writing than in conversation… Many have a horror of small talk, but enjoy deep discussions.”

Acest ultim aspect mi se pare unul foarte interesant, și anume felul în care interacționează atât introvertiții cât și extrovertiții și ce fel de subiecte preferă să abordeze și astfel intervine discuția despre big talk (care presupune discuții mai profunde) vs small talk (care presupune discuții despre subiecte ceva mai superficiale, despre probleme neimportante.)

Un studiu realizat de Avril Thorne, menționat de Susan Cain, a adunat 52 de femei tinere, 26 extrovertite și 26 introvertite și le-a cuplat în două perechi diferite pentru conversație. Au avut 10 minute de discuții cu cineva din același grup și 10 minute cu cineva din grupul diferit. Thorne a înregistrat conversațiile și apoi femeile le-au ascultat fiecare separat. 

Rezultatele au arătat că atât grupul introvertit cât și cel extrovertit a participat la discuție aproximativ în mod egal, în contradicție cu faptul ca introvertiții vorbesc mai puțin. Însă perechile introvertite s-au orientat spre unul sau două subiecte serioase de conversație în timp ce perechile extrovertite au ales subiecte mai ușurele și mai diverse. Grupul introvertit au discutat despre probleme sau conflicte din viața lor.

Așadar, ele tind să ia rolul de sfătuitor. Cele din grupul extrovertit ofereau mai degrabă informații generale despre ele, potențiale lucruri în comun cu persoana din față: ”Ai un câine nou? Minunat! Un prieten de-al meu are un acvariu excelent cu pești de apă sărată.”

Un alt lucru descoperit a fost cât de mult se apreciază cele două tipuri: introvertitele care au povestit cu extrovertite au ales subiecte mai vesele, au făcut conversație mai ușor și au descris experiența ca fiind ”o gură de aer proaspăt”. Extrovertitele au simțit că se pot relaxa mai mult cu o introvertită și s-au simțit mai libere în a le împărtăși problemele. Nu au simțit obligația de a se preface că sunt bine dispuse.

Astfel de insight-uri sunt cel puțin suprinzătoare dacă nu ești deja informat sau foarte receptiv în legătură cu persoanele din jurul tău. ”Quiet” e una dintre cărțile din care am avut foarte multe de învățat, dar asta și din cauză că am o atracție spre a învăța lucruri care țin de psihicul și psihologia omului. De multe ori a fost ”iluminatoare” în revelațiile pe care le oferea, iar rezultatele studiilor menționate contrazic multe credințe populare pe care poate le ai și tu, cum am avut și eu despre ceea ce înseamnă a fi fie introvertit fie extrovertit.

Problema de față e mult mai nuanțată decât te-ai aștepta probabil. Și datorită faptului că ți se oferă date din studii și alte lucrări de referință oferă complexitate și credibilitate informației. În plus, face ca această carte să fie, după părerea mea, un must read pentru că te ajută pe tine să te cunoști mai bine și să cauți în viața de zi cu zi medii care să ți se potrivească, dar și să cunoști mai bine oamenii din jurul tau și să te adaptezi stilului lor la nevoie.

Eu am citit cartea în engleză, însă am descoperit că a fost tradusă în limba română la editura Paralela 45. Iti las linkurile mai jos dacă te interesează să o cumperi:

Paralela 45http://goo.gl/f1x1fX  

Okianhttp://goo.gl/iJphP4

Confesiuni part 2: Despre facultate

  • Dacă vrei să citești și partea 1 click AICI

Tu când ai ales facultatea pe care să o urmezi pe ce criterii te-ai bazat? Ai știut exact ce ți-ar plăcea? Sau ai ales un domeniu ”sigur” în detrimentul a ceea ce ți-ar fi plăcut să faci de fapt? Ai ales să rămâi în România sau ai studiat în afara țării?

Poate ai optat pentru un an de pauză sau ai ales să te educi prin alte mijloace și nu ai mai mers la facultate. Oricum, aș vrea să-ți citesc părerea sau să-mi spui despre alegerea făcută și motivele asociate.

Eu știu sigur că în clasa a 12-a îi invidiam pe cei siguri de drumul lor, pe cei care aveau totul ”figured out”. Parțial înclinam spre latura creativă mai ales că mă atrăgea domeniul cinematografiei și începeam să fiu atrasă și de scris. Însă cum facultățile de profil cer portofoliu, era prea tarziu pentru o asemenea opțiune și, cum presiunea de a intra la o facultate în același an era prezentă, trebuia cumva să iau o decizie. Ideea de a lua un an pauză nici nu cred că își făcuse loc printre gândurile care îmi străbăteau mintea atunci, dar nici nu cred că aș fi îndrăznit să amân admiterea.

Așadar, am început analiza: terminam un profil unde se pusese accent pe matematică, biologie, fizică, chimie (și bineînțeles limba română) dintre care matematica și una dintre celelalte trei erau materii obligatorii de Bac. Am luat lista de facultăți să văd ce anume s-ar plia cumva pe acel profil: singurul lucru pe care am pus ochii a fost psihologia pentru că citisem pe undeva că biologia își făcea loc prin studiul acesteia și, cum îmi plăcuse ca materie, am zis ”OK, aceasta e prima optiune.” Mai apoi urma să aflu că mi-e de folos și matematica (anumite noțiuni) la statistică, domeniu care își are un loc foarte important în psihologie și e esențial de stăpânit mai ales dacă te interesează cercetarea.

Altă opțiune a fost jurnalismul pentru că începusem să cochetez cu scrisul. Însă am rămas la psihologie pentru că simțeam un mai mare confort în zona aceea la acel moment. Pe măsură ce înaintam cu materiile, mi-am dat seama cât de puține știam de fapt despre acest domeniu și ce presupune efectiv. E ceva foarte ofertant și fascinant, câteva ramuri le poți aprofunda și în țară, însă dacă vrei ceva interdisciplinar opțiunile sunt limitate și poate ar fi mai bine să te orientezi spre străinătate ulterior.

Mie mi se cam schimbau preferințele de la an la an. Descoperind lucruri noi și aprofundând anumite aspecte, vroiam să studiez tot altceva legat de psihologie. Dacă bine îmi amintesc, când eram în anul doi se lansase secția de Publicitate la FSPAC și îmi era ciudă oarecum că apăruse un an prea târziu pentru că nu mă simțeam în stare să jonglez cu două facultăți în același timp oricât m-ar fi tentat un domeniu ca ”psihologia reclamei”, deși nu e foarte exploatat la noi.

Mai apoi, mi s-a părut interesant ce am făcut la masterat unde majoritatea materiilor mi-au plăcut pe bune, poate și din cauza profesorilor. Am studiat consilierea genetică, din nou un domeniu mult prea puțin exploatat în România (observați deja o temă principală?), deși absolut necesar. Însă, am ales asta în detrimentul aprofundării psihoterapiei pentru că intersecția dintre domeniul geneticii și cel al consilierii psihologice mi se părea mult mai fascinant. Categoric era mai atractiv pentru mine pentru că genetica mi-a plăcut încă din liceu.

Ideea generală aici e că nu mi-ar fi stricat ceva mai multă informare despre domeniu și ceea ce presupune acesta, cât și aplicațiile practice în România. Bine, și mai mult curaj de a privi către vest și a lua în considerare ani de studiu acolo unde e ceva mai comună interdisciplinaritatea. Însă aceasta e și cumva o consecință a faptului că nu mă cunoșteam prea bine atunci și, prin urmare, ce aș fi vrut să fac cu mai multă siguranță.

De aceea, consider că sunt foarte importante activitățile extrașcolare, cititul unor cărți cât se poate de variate ca subiect, explorarea resurselor de articole nișate pe anumite domenii din surse precum Medium și a canalelor educative de pe YouTube sau a video-urilor de pe TED.com, vizionarea cât mai multor filme și documentare diverse, nu numai ceea ce aleg majoritatea cinematografelor să difuzeze unde lumea e prezentată doar într-un anume fel și care mai rar îți lărgesc perspectiva.

Nu zic că regret alegerea făcută, pentru că gândind retrospectiv a fost o experiență de care aveam nevoie și din care am deprins competențe și am învățat lucruri care îmi folosesc foarte mult acum. Însă nu pot să nu mă gândesc ce ar fi fost dacă aveam niște lucruri ceva mai clare în minte, dacă aș fi știut mai bine atunci ce îmi place și pentru ce anume nu mi-e groază de nopți nedormite (Haha! Puteți râde. Îmi dau seama cum sună). Eu chiar cred în vorba aceea ”If you do what you love, you’ll never have to work a day in your life.” oricât de idealist ar putea suna pentru unii dintre voi.

 

P.S. În plus, pe lângă întrebarea de la început, sunt curioasă dacă jobul pe care il ai acum, sau pe care ai vrea să-l ai, e tot în domeniul pe care l-ai studiat. Pentru că se poate întâmpla, precum am pățit eu, să ți se schimbe preferințele, să descoperi anumite nișe sau domenii mai atractive.

Dacă ar fi să o iei de la capăt cu facultatea/studiile pe ce criterii te-ai baza acum? Ce ți-ar fi plăcut să fi știut atunci?

„The Element: How Finding Your Passion Changes Everything”

It’s one of those TED talks that got viral and it’s still appreciated by every person that stumbles over it or finds it shared on social media. “Why?” you might ask. Because it tackles a subject that affects us all: education.

In “The Element: How finding your passion changes everything“, Ken Robinson makes a case about how education should change from the “one size fits all” approach: from standardized to customized education. It should be “elemental”. Furthermore, Ken Robinson defines the element as: ”The meeting point between natural aptitude and personal passion” where you feel like your most authentic self, times passes differently when you are “in the zone”, focus is better and you feel more alive.

He also shares many stories of people that became successful after having found what they were really good at and also loved doing. Not all mentioned people were school misfits if that’s what you’re wondering: some did great in the standardized system, while others needed adjustments or abandoned it all together and took another path.

What they all have in common is that they all were “lucky” enough to find the thing that made them feel complete, authentic and fulfilled. But that activity isn’t necessarily a job or the main source of money. The Element and its practical function, beyond the psychological benefits, is not the same for everyone as Robinson points out.

What stands out again and again through many of his examples like Paul McCartney, Arianna Huffington, Paulo Coelho, Meg Ryan, Aaron Sorkin, is how life-changing it can be to find, what he calls, the element, hence the title.

If you turn your element into your work then it probably won’t be a burden anytime soon because you’ll be doing what you’re good at and what you love at the same time and the minutes and hours pass at a different pace because you are able to get into that very hunted state of flow.

Finding your element can be a coincidence, a stroke of luck or it can be facilitated by someone that can observe and sense, notice what might suit you best, that can guide you towards this epiphany and achievement. You might be lucky enough to stumble over such a mentor that might be of great help in this endeavor we all find ourselves in at some point in life.

There are many issues with standardized education because for some of us it’s not the proper environment to know ourselves, know what we want and get to explore and discover our passion and further grow what is our element. The insights Ken Robinson offers in the book are thought provoking and will hit close to home for many of us that feel could’ve done better with a more customized way of education from a certain point or at least could have been much better off having a mentor to guide us. I sure know I could’ve used one.

The success stories are always nice to read and inspiring and maybe are providers of hope for those of us who are still struggling. But that’s all there is. I do not find anything else to take from these stories, but then again I guess there aren’t guidelines either to help replace the success stories and help us achieve the same level of fulfillment if not success. Only pieces of advice.

The book is catchy up to a point, but then I felt it tended to fall flat. If you already watched or listened Ken Robinson’s talks on YouTube you will feel this book is repetitive, a bit redundant and I am not sure what the impact would be because he mostly shares stories of people who found their element and how accomplished they feel because of that. I should’ve expected that because of the title of the book and shouldn’t complain, right? I got what I was promised in that sense. Also, as I’ve mentioned before, he made the case for customized education and working towards finding your own element through the help of mentors maybe or paying attention to what you enjoy most and expand on that further and also how important it is to meet like-minded people.

Truth be told I was, as probably many readers were, influenced by that famous TED talk I mentioned at the beginning to read this book and also because when I flipped through its pages at a book fair at the Okian booth I noticed that he wrote about Aaron Sorkin (who is the writer of The Newsroom which is one of my favorite TV series ever). This book will probably satisfy your need for inspirational stories if you are into that, with a touch of education related eye-opening insights that many of us, who didn’t feel like they fit in the standardized school system, will approve of. 

 

Did you hear about „The element” before? Are you tempted to read the book?

May photo update

EN:  About a month ago there was this book fair in the city center where I was lucky enough to make some cool purchases. I mentioned about it on Facebook, but I never really got to show you what exactly I bought then. 

As you might have noticed from previous posts, I enjoy reading very much. I am always open to new genres and recommendations from people of books that I might like. If there is one that I want to read and I can find it in English then that is how I will read it. Especially if that is the original language it was written in.

Last summer, I made the mistake of reading a book by John Green translated in Romanian, “An abundance of Katherines”, and I thought it all sounded and fit together quite weirdly because of certain sayings and expressions that you can’t really translate into Romanian. Knowing how John Green writes in English, I could not stop thinking how the book actually sounded in English and hence I disliked the experience of reading “An abundance of Katherines” in Romanian. 

Therefore, I decided that wouldn’t happen anymore. So if a certain book is originally written in English, I will read it in English because the experience is much better and more authentic for me personally. 

I was happy to see that at the book fair I could find Okian, which is a bookstore with a large collection of books in English. I couldn’t pass on the occasion of buying a few books if I were to set my eyes on something good.

From Okian I bought two books in English, which you’ll see in the photos that follow: “Quiet: The power of introverts in a world that can’t stop talking” by Susan Cain and “The element: How finding your passion changes everything” by Ken Robinson. I set my mind on them because of TED talks that I will insert right after the pictures.

The third and last book I bought is a book I heard only good things about and had it on my “to read“ list for a while, but this one I bought  in Romanian:  “The elegance of the hedgehog” by Muriel Barbery (the original is written in French).

With the books in my bag, this past weekend, I decided I would go to the park and take some snaps of me and the books I bought to show them to you guys. It was such nice weather and the pictures turned out to be quite nice too. I hope you like them too.

 

RO: Acum aproximativ o lună a fost, în centrul Clujului, târgul de carte “Gaudeamus” unde am mers cu mare entuziasm și speranța că o să pun mâna pe câteva cărți bune. Am vorbit despre asta pe Facebook, dar încă nu vi le-am și arătat.

După cum probabil ați observat deja, mie îmi place tare mult să citesc și mă bucur când descopăr genuri noi, iar prietenii îmi recomandă cărți care ar putea fi pe gustul meu. Când vine vorba de citit, prefer să citesc în engleză, mai ales dacă limba în care a fost scrisă cartea inițial e limba engleză.

Vara trecută am citit “De 19 ori Katherine” de John Green în limba română și a fost o experiență tare ciudată pentru că pe măsură ce parcurgeam cartea îmi reprezentam în minte cum sună de fapt cartea în engleză și astfel am simțit traducerea foarte ciudată. Sunt expresii și vorbe pe care nu prea ai cum să le traduci și să le păstrezi farmecul, iar asta influențează cumva negativ experiența citirii cărții pentru mine.

Atunci am și decis că o să încerc cât se poate să citesc în limba engleză daca acea carte a fost scrisă original în această limbă pentru a surprinde mai bine ceea ce a vrut să zică autorul și experiența pe care a vrut să o ofere, mai ales dacă e vorba despre ficțiune.

M-am bucurat să văd că cei de la Okian au avut stand acolo la târg și am sperat să găsesc câteva dintre cărțile pe care mi le doream demult. Astfel, am luat două cărți și anume: “Quiet: The power of introverts in a world that can’t stop talking” de Susan Cain și “The element: How finding your passion changes everything” de Ken Robinson. Aveam mintea la cărțile acestea două de când am văzut două TED talks pe care le veți găsi atașate chiar după poze. De la editura Nemira am pus mâna pe “Eleganța ariciului” de Muriel Barbery despre care am auzit numai laude și era cazul să intru în posesia ei.

Așadar, am luat cărțile cu mine și am ieșit duminica trecută la poze în parcul de la Iulius Mall, având în vedere că a fost așa vreme faină în Cluj. Mie mi se pare că pozele au ieșit destul de bine. Sper să vă placă și vouă!

The TED talks I was mentioning:

TED Talk-urile despre care vă ziceam: