Despre Simona și storytelling

12669799_1684908868447515_1255993124_o

După meciul pe care l-a câștigat ieri, Roger Federer a zis, printre alte lucruri foarte amuzante, faptul că ”Storytelling is very important in sports.”, atunci când a fost întrebat despre personalizarea proprilor pantofi sport cu care joacă. Lucru care mi s-a părut tare interesant în contextul acestor două săptămâni de Australian Open.

Da, știu că e ceva cât se poate de evident. Drept dovadă stă și faptul că amintirile cu care rămâi după multe zile de meciuri de tenis sunt desfășurările neașteptate de evenimente, de exemplu jucători care produc surprize și ajung în fazele avansate ale turneelor și astfel depășesc statutul de aproape anonimi în percepția urmăritorilor de tenis obișnuiți. Acest lucru s-a întâmplat cu consecințe pozitive pentru un anume jucător din Coreea de Sud, dar foarte negative pentru un altul din Statele Unite. Cel din urmă a ajuns în atenția presei și a urmăritorilor de tenis din cauza unor mesaje pe Twitter foarte controversate.

Continuă lectura „Despre Simona și storytelling”

Things I learned from watching tennis

Those were the days when I did not care about sports

Now I follow tennis players, especially Romanian ones of course, every time there is an important tournament to see their evolution and growth. I root for them and it makes me happy when they win and sad when they lose. But although there is great satisfaction in seeing one of your favorites win and also bittersweet to watch him/her lose, you can also learn a lot from your favorite players.

Simona Halep, the highest ranked Romanian player currently at number 5 in the world, won last weekend a big trophy in Madrid. This great week came after a so-so period for her, were she went down to number 7 from being number 2 in the world. She has also been highly criticized by many of her Romanian “fans” either for her lack of form, stubbornness or for not being focused enough on her game. People expressed their high expectations of her, she felt the pressure and it all culminated with a few injuries that kept her from training fully and also kept her away from results she is capable of.

Players mention it from time to time, but rarely get into detail, about how difficult and frustrating can be to not be able to properly train because of injuries or some illness and how, then, results in matches are not satisfying. As I mentioned before, for us fans, a loss by our favorite player can be a bit of a downer, but we quickly forget it because we have to move on with our lives, but for players it can be really difficult. Especially, if for a longer period of time bigger wins against top players seem harder to grasp and matches get harder to conclude once they have match point.

I got onto this subject of losing because it seemed like a theme of last days, stumbling over things like a quote or a statement from another Romanian player talking about losses. Sorana Cîrstea, the one I was referring previously, went from being on a 20 something rank to being in top 200 because of injuries. For the last few months she fought her way back to top 100 getting a big break just last week in Madrid where Simona Halep won the title. This is what she said in an interview:

“For example, after a loss, I wasn’t able to handle it. Those were very tough; I would lose and two-three days later, I was still sad about that match and suddenly the next tournament was coming and I wasn’t ready. It was different, but it’s about maturing and that’s a tough side that people don’t see. […] People don’t teach you how to handle losses.”

Quote taken from here: INTERVIEW

This sort of thing hits close to home for many of us. I mean, when things go well and as planned it all feels comfortable. But things turn nasty when a loss rises its head or a failure for that matter. I mean, it is ok and normal to be sad in such a situation, but sometimes things like that can affect us a bit too much (not referring here to extreme situations like the death of a loved one or situations like a serious illness). I think few of us are actually taught how to manage losses or failures. Even more, we kind of learn to fear them and try the hardest to avoid them. Feel free to contradict me.

Final thoughts (Bear with me, please!)

As we grow older and hopefully wiser, we eventually start learning how to cope with the bad and even see the lessons available. More than anything, this kind of situations will lead to introspection and to a realization that they mustn’t be feared, at least not for the reasons we might think. I mean yes, they are pretty rough, but that’s when we tend to learn more about ourselves. Because that’s when we are tested, we are forced out of our comfort zones and, if handled optimally, proper coping skills can be formed to use in the future.

Thinking about it you realize how important that lesson is: that failure and both loss are a given in life, you’re going to go through one or the other at one point and you’d better be aware and learn not to fear them as soon as possible. In the road toward success you will fail probably multiple times, but the idea is you will finally prevail after hard work.

Going back to tennis know and to reconnect it with the theme of loss and failure, it is a very good example of how things like these work. I am going to use Simona again as an example because of what many call her “comeback”: winning a big title after months of struggling. You can rarely get a glimpse into what happens with the tennis players mentally or psychologically-wise, but the great ones don’t get stuck. They get back on the court for the training, for the grind. Because they know that if they work hard enough, and are consistent and healthy, results will eventually follow. That’s exactly what happened to both Simona and Sorana. Results started to come. If players like these don’t motivate you to keep going I don’t know what will.

Ok, you might not be such a tennis fan like I am, but there must be lots of examples in other fields you might follow. I used tennis as an example because: 1. I am obviously biased and 2. I think it is a very clear, straight forward example of how results don’t come over night. We don’t get to see all the hard work tennis players do, but I was lucky to witness some of their training sessions on court and I tell you they work their bottoms off trying, over and over, shots or techniques they need to improve. It’s not as glamorous as when they actually win titles, but you see what is needed to get spectacular shots and wins that people see, cheer and applaud being delighted by what their favorite players can do.

Both losses and wins are part of the game. Just remember that.

Here you have a quote from a Nike store (I think) somewhere, also on theme, that I stumbled upon today somewhere on the Internet and was a further push to write this article:

How do you feel about loss and failure and how do you manage them?

Experiența FedCup Cluj-Napoca

Poză facută de Lucian Nuță
Poză facută de Lucian Nuță

Întrerupem programul normal pentru o postare diferită. Deși are ca subiect sportul, postarea va fi mai mult relatarea unei experiențe personale decât o ocazie de a-mi da cu părerea referitor la aspecte tehnice sau tactice ale jocului, despre care oricum habar nu am în 99,9% din cazuri. Motivul pentru care am ales să scriu în limba română va fi evident cât de curând.

Publicul iubitor de tenis știe că week-end-ul trecut a fost mare eveniment la Cluj-Napoca. Două zile la rând s-a desfășurat o etapă foarte importantă din Cupa Federației, care este o competiție de tenis între țări, la fete. Echipa României a avut un parcurs foarte bun în ultimii ani în această competiție, jucând contra țări precum Serbia, Spania, Canada, iar acum a venit rândul confruntării cu echipa multiplă câștigătoare a acestei competiții, și anume echipa Cehiei.

De la Roland Garros 2014, când a avut Simona Halep acel parcurs excelent unde a făcut o finală superbă cu Maria Sharapova, am început să urmăresc turnee de tenis pe cât posibil, atât la fete cât și la băieți. Cumva acest sport m-a prins destul de repede, urmărind parcursul mai multor jucători pe lângă cel al Simonei Halep sau al altor jucătoare din România.

Mi-am dorit tare mult să văd tenis live, să experimentez atmosfera de la un meci și să urmăresc jucători pe care i-am urmărit doar la TV, îndeaproape. Ce altă ocazie mai bună pentru a face acest lucru decât confruntarea Romania – Cehia din cadrul FedCup ca să văd tenis de calitate, având în vedere că ambele echipe sunt formate din jucătoare de top.

Poză facută de Lucian Nuță
Poză facută de Lucian Nuță

Locația, Sala Polivalentă din Cluj-Napoca, a fost minunată, publicul foarte implicat și alături de jucătoare, mai ales în momentele importante ale meciurilor. Deși publicul clujean nu e obișnuit cu competiții mari de tenis, s-a comportat surprinzător de bine, având în vedere regulile oarecum stricte ale jocului de tenis, mai ales la FedCup, pentru privitori: e obligatorie liniștea în timpul jucării unui punct, în timpul serviciului și între primul și al doilea serviciu, pentru că altfel jucătoarele pot fi penalizate. Chiar și atunci când mai erau câțiva spectatori care țineau să strige încurajări în momente inoportune sau să aplaude greșelile adversarei, ceilalți din sală făceau ei liniște printr-un ”Shhh!” destul de discret pentru a nu fi deranjant și pentru a le scuti pe jucătoare de probleme.

Să vezi tenis live, chiar dacă nu ești mare fan, poate fi extraordinar. Nu are cum să nu te prindă atmosfera electrizantă și să strigi și tu măcar o dată „Hai România!” când observi cât suflet pun restul oamenilor și cum trăiesc meciurile. Ce să mai zic de momentul când câștigarea mult așteptată a unui meci, de-a lungul căruia te-au încercat toate emoțiile posibile, se petrece și toată lumea sare în picioare de fericire și entuziasm.

Poză facută de Lucian Nuță
Poză facută de Lucian Nuță

Ce îmi mai place mie tare mult e faptul că ai ocazia să vezi fericirea aia în stare pură când vine răsplata după o muncă grea și un meci cu adevărat muncit atât fizic cât și emoțional. Fericirea pe care o vezi în ființa jucătoarei care a dat tot ce a putut și încă ceva, în acel moment, e ceva extraordinar, n-ai cum să nu empatizezi. Acest lucru s-a întâmplat atât în cazul Monicăi Niculescu care a obținut o victorie excelentă împotriva Petrei Kvitova, victorie care a însemnat atât de mult, încât la final a căzut în genunchi de fericire, cât și în cazul Simonei Halep care a obținut și ea o victorie importantă, de moral, tot împotriva Petrei Kvitova. La final efectiv vedeai cum i s-a luat o piatră de pe suflet. Simona a dus o mare greutate pe umeri în acest început de sezon, dar și după prima zi de concurs când nu a reușit să obțină o victorie împotriva Karolinei Pliskova, înfrângere care sunt convinsă că nu a avut efecte benefice pentru moralul ei la acel final de zi.

S-a discutat zilele acestea parcă mai mult despre înfrângerea Simonei din prima zi, decât despre performanța admirabilă a echipei per total, mulți acuzând-o și spunând că dacă ar fi câștigat cu Pliskova, am fi câștigat fără probleme în acest weekend. Ceea ce nu e așa de sigur. Au mai spus și că ea, ca jucătoare de top, ar fi trebuit să aducă ambele puncte României. Lumea uită că jucătorul de tenis e singur pe teren și el e cel care duce lupta reală și foarte grea atât fizic cât și psihic pentru a câștiga un meci care poate fi un adevărat roller coaster emoțional. Chiar dacă publicul susținător poate contribui puțin la moral prin încurajări și galerie, cel care joaca e doar și doar omul de pe teren.

Din multe puncte de vedere un jucător profesionist de tenis poate fi mult mai puternic emoțional decât mine, privitorul de rând, ceea ce mulți uită și sar să acuze un om foarte muncitor care se luptă cu o mare presiune mai ales când joacă pentru țară. Uitați-vă doar la felul în care Monica Niculescu a jucat în meciul cu Kvitova, câtă emoție a fost la mijloc și câtă motivație pentru a face egal la puncte în prima zi de concurs cu Cehia. Chiar și acum când mă uit la un video cu rezumatul meciurilor retrăiesc emoțiile acelea puternice pe care le-am experimentat acolo în sală.

Pentru că oricât s-ar discuta și dezbate faptul că jucătorul trebuie să joace doar pentru el, acest lucru cam intră pe o ureche și iese pe cealaltă când e vorba mai ales de o competiție precum FedCup, în contextul în care îți reprezinți țara. Doar vedeți declarațiile fetelor, cât de mult și-au dorit să câștige și să facă publicul mândru de ele. Nicidecum nu putem să le acuzăm de contrariul. N-ar trebui nici măcar să îndrăznim.

Poză facută de Lucian Nuță
Poză facută de Lucian Nuță

Că Simona a plâns sau nu după înfrângerea din prima zi sau cât de rănită și pansată a fost la picioare și în ciuda acestui fapt a jucat și a câștigat în a doua zi, ar trebui să ne privească mai puțin pe noi și mai mult pe ea. Ce vreau să subliniez e că nu ar trebui să avem nevoie să ni se ofere circumstanțe atenuante în ceea ce o privește pe Simona, pentru că ar trebui să o susținem în continuarea chiar dacă săptămânile trecute a fost pe locul doi și acum e pe trei sau va fi mai jos. Pentru că, într-adevăr, persoana aceasta plină de energie și dorință de perfecționare, care ne-a oferit atâtea motive de bucurie obținând performanțe notabile, ar trebui să joace pentru ea, pentru plăcerea ei și mai puțin sub presiunea criticilor. Astfel îi va fi ușurată calea, plină de obstacole oricum, către victorii mai mari de care cu toții vrem să ne bucurăm și la care să fim martori.

Eu cel puțin voi continua să mă bucur de tenis indiferent de înfrângeri și în fața cui acestea s-au petrecut, în ce condiții și indiferent de ce spun criticii. Weekend-ul trecut a fost excelent în ciuda înfrângerii la limită, ca să zic așa, pentru că România a pierdut cu 2-3. În tenis o victorie nu e niciodată sigură pentru că, și cine urmărește constant meciuri știe, oricând se poate produce o surpriză. Cu toții am sperat la acea surpriză chiar dacă România a jucat contra celei mai bune echipe de FedCup din ultimii ani. E normal. Însă ce nu e normal e sa ne proiectăm dezamăgirea asupra celor care au dus adevărata luptă.

Experiența FedCup trăită în weekend a fost minunată, am trăit atât emoții pozitive intense cât și emoții mai puțin pozitive și am rămas cu o mare poftă de a mai vedea tenis live și a respira atmosfera unor meciuri trăite intens atât pe teren cât și în tribune.

Poză facută de Lucian Nuță
Poză facută de Lucian Nuță

P.S. Un articol și mai competent au scris cei de la Treizeci zero care fac o treabă tare bună. Dacă urmărești tenis îți recomand să le citești articolele cu fiecare ocazie. Eu cel puțin așa procedez.

The role model issue

The role model business is
tricky.

People need role models in order
to stay motivated, to get inspired and be able to constantly grow on different
levels and also aim to be the best version of themselves.

But for that, it is important for
the role model to be a good one. But what does that really mean? I am thinking
a good role model is one that is upright, honest, has good morals that s/he
lives by, is generous, does acts of kindness, is hardworking, inspires people to work harder too
and is also relatable.

But where to look for proper role
models? Mainstream media does not really focus on promoting that many people
that would be great role models. Entertainment is what has priority because
ratings are what matter.

Mostly we see either scandals,
either “news” about celebrities having kids, getting married, changing
hairstyles or going for a risqué outfit. I am not saying certain celebrities
aren’t good role models, what I’m saying is that certain aspects of their life
are prioritized at the expense of others because it provides entertainment and
by doing this, they subtly suggest that either looks or wearing the latest
trends is more important than real achievements.

Going
from brunette to blonde is no real achievement (unless you’re a hairstylist in
training) neither is how much money you put in your outfit or where you spent your
vacation.

One example where women’s appearance
is valued, at the expense of other things, is the red carpet. This year, there was a campaign trying to make something important
happen and so the hashtag “ask her more” appeared. It refers to the fact that
women should be asked about their achievements and not only about which
designer they are wearing or whose jewels. A TV channel had a “mani-cam” which
was basically a red carpet but for women’s hands that showed their manicure and
jewellery. But somehow this year that did not happen anymore.
Which maybe is a step in the right direction. A baby step nonetheless.

//giphy.com/embed/JGHI3U8UOmx8s?html5=true

So given the fact that media
prioritizes too much information that is not exactly newsworthy about famous
people, how do we manage the role model situation/issue? It may be kind of funny but, from
time to time, things tend to balance themselves. Certain people come to the
attention of the media by doing “fame” the right way, being hardworking and
good possible role models. And I say possible not because their actions are
doubtful or questionable, but because in order for you to choose a certain
someone as a role model s/he has to be relatable, you have to find some sort
of similarities so you could really see them as inspiring.

I am not a sports fan. Or at
least I wasn’t.

I think it was last summer when I
started watching tennis and understanding what was happening because there was this romanian girl playing and doing really well and I was a bit interested. But I
was also watching men’s matches and I got caught up in it. So I also watched Simona
Halep’s matches at Roland Garros including that great women’s final between her
and Maria Sharapova. Because of Simona Halep I started enjoying watching this
sport. I thought she will continue to get better and better because you could
see how much she wanted to win that final but wasn’t ready enough then. I think
every fan is waiting for a rematch this year at Roland Garros.

But now, things are different.
She recently won her first Premier Mandatory title at Indian Wells (which is
second in importance to a Grand Slam title, like the one from Roland Garros
is). That final between her and Jelena Jankovic was an emotional rollercoaster.
It had a rough start, it looked like Simona was about to lose. As a viewer I
thought “ok, she has a bad day, that’s it.” Jelena Jankovic was serving for the
match but could not finish it. The pressure was too high. But what did Simona
do? She pulled through and won that second set and took the final into a
decisive set. She still did not play her best tennis, but she struggled to hit
every ball, she ran across the court returning most of the balls coming to her,
she never gave up and it paid off big time because she won that match. I never
saw something like that. She could have tanked and lost in two straight sets,
but she found mental resources to keep on fighting. Seeing that happen was
amazing.

 

image

I’ve heard sport commentators
saying that if you can win matches without being able to play your best tennis
then you are a great player. That final was a clear sign that mentally and
physically Simona is on the right path to her biggest win yet. Seeing that
fight she gave it felt truly inspiring. It was proof of how hard work and not
giving up leads to great achievements.

After Australian Open when she
lost her quarter final match, more like gave up and admitted it, she promised
herself she would not do that again. She would not give up again. She will
fight until the very end. And the Indian Wells final was living proof of that.
She is hardworking, has good morals, she is genuine, nice and modest. And it is
great to see Simona Halep everywhere on the Internet because of her achievements
and how a fighter she is. She truly has the power to inspire. It is up to you
if you let it take over you. It is easy to be charmed. Just watch her play.

 

Simona Halep is one of the famous people that do fame the right way and is a good possible role model: she is very likable, hardworking and every fight she gives on court is an inspiring one to watch. I chose writing about her and giving her as an example, because of all I said above and because she is really popular now in Romania, very present on tv because of her current achievements, fortunately. But there are many more possible good role models. One more that comes to mind is John Green who wrote the bestseller „The fault in our stars” that turned very successfully into a movie last year. I read some of his books and follow him on oscial media and really appreciate what he’s doing. But you can look into your interests and see who best represents them, who does fame the right way and is a good possible role model for you to look up to. Maybe already at least one came to your mind.

In your opinion, who has the power to inspire? Who is your role model?