Despre asumare și nevoia de validare

proud blogger_edited
cartolină făcută de Irina, Coffentropy

“I am a proud blogger.”

Asta scrie pe o cartolină făcută de Irina, cu care ne-a surprins pe toți cei care am participat la Cluj Bloggers Meet din octombrie anul trecut, întâlnire despre care am scris aici.

La începutul anului când mi-am deschis caietul de notițe, am lipit cartolina fix inainte de minicalendarul pe luna ianuarie ca să-mi setez un mindset anume pentru anul care urma să înceapă. Mai exact, să încep să îmi asum acest rol nu doar la nivel de acțiune, aici referindu-mă la scrisul propriu zis, ci și la nivel declarativ. Pentru că da, recunosc că am o reținere în a mă cataloga în acest fel. Continuă să citești „Despre asumare și nevoia de validare”

Despre scris și tenis

tenis-1
poze făcute la Complexul Sportiv din Gheorgheni, Cluj-Napoca

Pozele pe care urmează să le vezi le-am făcut strict din motivul de a crea conținut. De a avea ce să mai postez pe Instagram. În plus, am vrut să fac și un articol pentru blog despre ceva anume care să nu fie (doar) despre „uită-te la mine cât sunt de (aproape) cool pe un teren de tenis”. Ceea ce oricum știu că nu sunt.

Nu am plănuit prea mult sedința foto care nu cred că a durat mai mult de 10 minute. Prin urmare, se vede că nici nu-s super aranjată, pozele fiind făcute într-o pauză de joc. Pe teren, când chiar faci mișcare așa arăți: transpirat/ă, cu fața roșie, părul prins cumva, numai să fie prins să nu-l simți deloc pe față.

Cu racheta și mingea încă sunt stângace, deși am fost deja de vreo 4-5 ori să joc. Dezvoltarea îndemânării, a coordonării braț-rachetă-minge durează mai mult la mine decât am crezut. În poze arăt bine dispusă, relativ relaxată, exceptând încordarea care vine odată ce mă aflu în față obiectivului. Dar per total am fost împăcată cu stângăcia mea în acea zi. Continuă să citești „Despre scris și tenis”

Despre mentori. Aaron Sorkin și Margaret Atwood.

joanna-kosinska-129039-unsplash
Photo by Joanna Kosinska on Unsplash

Încă din timpul facultății am simțit nevoia unui mentor. O persoană către care să mă orientez pentru motivație și inspirație. Pe care să o privesc cu admirație și care să-mi fie model de dezvoltare, despre care să zic that’s the dream. O persoană care să mă cucerească cu felul în care vorbește despre propria meserie, cu care să rezonez.

Probabil nu am găsit în domeniul psihologiei (asta am studiat la facultate) pentru că într-adevăr nu a fost ceva de care să mă simt foarte apropiată ca practică. Motiv pentru care nici nu mi-am găsit locul acolo. La nivel de teorie, uneori chiar fascinantă și deseori foarte utilă, dar fără să declanșeze ”artificii” în creier. Lipsea acel entuziasm de multe ori esențial pentru a te ține implicat cu totul într-o activitate în așa fel încât să fie un proces care se desfășoară continuu, nu doar după un orar stabilit. Nu a fost unul dintre acele lucruri la care îți stă tot timpul mintea și simți că vrei să mai înveți ceva și să devii tot mai bun.

Ei bine, în ceea ce privește scrisul, lucrul acesta se întâmplă aproape constant. Spun aproape pentru că mai am și momente de ”nu sunt bună de nimic” și atunci entuziasmul scade vertiginos. Dar cumva fac în așa fel încât să revin la oameni care mă motivează care îmi aduc aminte de ce îmi place atât de mult această activitate. Continuă să citești „Despre mentori. Aaron Sorkin și Margaret Atwood.”

Înapoi la început

florian-klauer-489-unsplash
Photo by Florian Klauer on Unsplash

Am citit un articol aseară despre sentimentul de a te simți împotmolit și fără inspirație. Una dintre sugestiile pentru recuperare era să te gândești care a fost motivul pentru care ai început activitatea sau job-ul în care te simți împotmolit/a. Cei dintre voi care îmi citiți blogul în mod regulat poate ați observat numărul mic de postări din ultima vreme. Periodic mă confrunt cu un blocaj în care mi se pare că fac prea puțin și articolele pe care le postez nu sunt suficient de bune, de smart, de cum-vrei-tu-să-i-zici și nu știu spre ce să mă orientez ca subiecte pentru articole. Prin urmare, sigur nu e prima introducere de genul acesta la un articol.

În astfel de perioade tind să mă cufund în citit și să nu forțez scrisul pentru că mă simt ca și cum am instalația minții înfundată. Efectiv nu curge inspirația fluid. Citesc pentru că încerc să caut o abordare fresh, caut idei, caut scânteia care să mă ajute să mă refocusez și să mă pun pe tastat. Continuă să citești „Înapoi la început”

De ce blogging?

mac-keyboard-monitor-pen-coffee-cup-vojtech-okenka

Nu mi-au plăcut niciodată situațiile acelea de a fi pusă on the spot, mai ales printre oameni necunoscuți. Când am fost la o întâlnire între bloggeri, recent, am fost puși toți să ne prezentăm, să ne prezentam blogul pe scurt și de ce l-am început. Teroare absolută. Dar faptul că am fost a doua la rând probabil că a ajutat pentru că mintea mea nu a apucat să-și facă/pregătească toate worst case scenarios și posibilitatea să mă autosabotez a scăzut simțitor. Am zis foarte pe scurt ce mi-a venit în minte, cu zâmbetul pe buze și am predat ștafeta mai departe.

Situațiile care presupun spontaneitate nu sunt favoritele mele, însă încerc pe cât posibil să mă concentrez asupra lor și să fac o treabă acceptabilă. Când vine vorba de a descrie blogul mi-e puțin dificil pentru că, deși scriu des despre cărți și filme, blogul nu e doar despre asta. Și vreau să mă orientez cât mai mult de fapt spre ceea ce blogul este pe lângă recenzii de filme și carte. Am articole cu gânduri, opinii sau lucruri care îmi plac și mă inspiră și spre acestea vreau să înclin balanța. Continuă să citești „De ce blogging?”

Update vinovat

lefkada 1

Poza aceasta mi se pare definiția relaxării totale. E una dintre pozele surprinse în vacanță, în primele zile, despre care aproape am uitat și am fost surprinsă să o văd când am descărcat pozele din aparat. Când ești în vacanță intri într-un soi de bulă de liniște și relaxare când singura preocupare e ce plajă să alegi, mai ales pe o insulă precum Lefkada unde am fost anul acesta, și la ce restaurant să mănânci la cină. Timpul pare că se comprimă și înainte să-ți dai seama se și duce săptămâna.

De fiecare dată când merg pe o insulă în Grecia devine tot mai evidentă dorința de pe lista mea/bucket list ca în fiecare vară să petrec vreo două săptămâni în așa locație. Îmi priește tare mult atmosfera și liniștea de acolo, de mâncare nici nu mai zic pentru că e una din preferatele mele.

Postarea mea nu e ca să vă prezinte ce am făcut în vacanță, nici nu ar fi multe de povestit, ci e mai mult un soi de update, având în vedere că a trecut prea mult timp de când am postat ultima dată. Așa ceva nu trebuie să se mai repete. Continuă să citești „Update vinovat”

Despre procrastinare și cafenele

 

negative-space-macbook-ipad-notes-coffee-thought-catalog
Negative Space

În ultima perioadă m-am lăsat pe tânjeală cu scuza că trebuie să termin o carte de citit ca să-i fac review pe blog. În situații din-astea capcană tind să ignor alte idei de postări și mi-am dat seama că nu e ok.

Bine, tind și să procrastinez în loc să pun mâna pe tastatură sau pe un pix. Se poate să fie vorba de faptul că mai tot timpul etichetez o idee ca nefiind good enough, dar mai am nevoie de introspecție în legătură cu acest lucru.

În fine, am decis într-o zi să merg la o cafenea unde aș fi forțată de circumstanțe ca să scriu. E drept, am și vrut să văd dacă această combinație e una câștigătoare: scrisul și cafeneaua. M-am înarmat cu hârtie și pix (fără laptop, pentru că e cam greu și nu am un ghiozdan special încă) și am pornit. Idea e că a funcționat schimbarea de mediu, dar poate nu din motivele pe care ți le imaginezi. Sau poate pe care mi le-aș fi imaginat eu. Continuă să citești „Despre procrastinare și cafenele”