To the bone

32fd0881a24fa9194e622bd6ee1a33fb
sursa imagine

Trebuie să recunosc că nu sunt fan al ultimelor filme cu Keanu Reeves care au ajuns pe la noi la cinema și anume cele două ”John Wick”. În general nu sunt fan filme de acțiune, nu pentru că aș avea ceva cu jocul actoricesc al lui Keanu. Însă când am văzut trailerul filmului ”To the bone”, film Netflix, și am văzut că joacă rolul unui terapeut, mai ales rolul unuia diferit comparat cu ce ne-am obișnuit până acum, nu am mai stat mult pe gânduri și m-am așezat confortabil în fața micului ecran.

Chiar dacă nu Keanu e personaj principal și, prin urmare, focusul filmului nu e pe el, merită să-l vezi într-o ipostază diferită care i se potrivește tare bine. Aproape că mi-aș dori să merg la el la terapie. Cine nu și-ar dori, având în vedere cât e de șarmant, amuzant și la cât de bine știe să stabilească o conexiune între el și pacient, folosindu-se foarte eficient de umor. Continue reading “To the bone”

Stranger Things

De azi vară tot văd articole pe social media despre acest serial, însă nu am vrut să aflu detalii pentru că am știut că la un moment îl voi viziona. De la Netflix am mai văzut doar „Making a Murderer”, o serie documentar cum nu am mai văzut alta, care te lasă cu un gust amar dar și cu foarte multe întrebări și curiozități. E o serie numai bună de binging în weekend.

„Stranger things” e un serial foarte catchy și el, care te poate ține treaz o noapte întreagă, timp în care dai play după play până te asiguri că ai bifat cele 8 episoade din primul sezon. Acțiunea se petrece în anul 1983 și serialul se asigură să-ți dea senzația că urmărești într-adevăr un serial făcut în anii 80, lucru care face experiența și mai interesantă, mai ales pentru cei dintre noi care ne-am născut la finele anilor ’80.

Povestea începe  cu un grup de patru băieti foarte implicați într-un boardgame. După ore întregi de joc vine și momentul încheierii, fiecare plecând spre casă. Însă unul dintre ei, Will Byers, nu mai e de găsit a doua zi și, astfel, începe ancheta dispariției lui. Ceilalți trei băieți, Mike, Dustin și Lucas, nu stau nici ei deoparte și încep să-l caute pe Will. La scurt timp li se alătură o fetiță misterioasă care vorbește puțin spre deloc și nici nu e dispusă să împartă informații referitoare la locul de unde vine. Pe numele ei Eleven, fata va fi cea care va avea o contribuție importantă la găsirea lui Will.

Pe lângă cei patru, o mai avem pe mama lui Will, Joyce, care își investește toate resursele pentru a-și găsi fiul. Mai apoi e fratele lui Will, Jonathan, și Nancy Wheeler, sora lui Mike, care fac împreună o descoperire importantă și încep propria lor anchetă. Iar în ultimul rând îl avem pe șeriful Jim Hopper care face echipă cu Joyce pentru găsirea lui Will. Mi-am dorit tare mult să nu fie genul de polițist care mai mult încurcă ițele prin faptul că nu are interesul de a se implica în mod corespunzător. Într-adevăr, avem parte de un personaj inteligent, cu propria dramă, care are și el un rol important în căutarea lui Will însă nu numai, fiind parte a unuia dintre cliffhanger-urile finalului de sezon.

Creatorii serialului, frații Duffer, au spus că au construit sezonul, d.p.d.v. al poveștii, ca pe un film. Conflictul principal se soluționează și lucrurile se așează, însă tot avem parte de niște cliffhangers care să ne mențină curiozitatea pentru sezonul doi care va apărea în 2017. De asemenea, frații Duffer au recunoscut că s-au inspirat din filme ale anilor ’80 precum „The Goonies” sau „E.T.”, așa că dacă le-ați văzut probabil veți detecta rapid asemănările.

Văzând „Fringe”  cap-coadă, nu m-a impresionat în mod deosebit elementul SF al poveștii, însă chiar și așa m-am bucurat de serial pentru că are suficiente puncte forte.

Cred că ultima dată când am văzut-o pe Winona Ryder într-un film a fost când am vizionat „Black Swan” unde apare scurt, așa că nu pot să zic că mă așteptam să o văd în genul acesta de serial sau în orice fel de serial for that matter. Însă, cred că s-a făcut o alegere potrivită și cred că acesta va fi rolul care o pune în atenția publicului larg for all the good reasons. O altă surpriză plăcută a fost actorul David Harbour care a jucat într-unul dintre serialele mele preferate „The Newsroom”, el având aici rolul șerifului care o ajută pe Joyce să-l găsească pe Will.

Dar pentru mine, de departe, atracția principală a serialului au fost copiii. Cei patru care încearcă de unii singuri să îl caute pe Will. Nu întâmplător, cred, cei 3 băieți Lucas, Mike și Dustin sunt cei care o găsesc inițial pe Eleven pentru că sunt mai puțin predispuși la a o judeca și a nu crede în abilitățile ei. Astfel, nu pun la îndoială faptul că abilitățile ei neobișnuite îi vor ajuta în a-și îndeplini misiunea. Însă băieții nu sunt nici naivi, fiind totuși precauți pentru că nu cunosc și nu o înțeleg complet pe Eleven.

Acești băieți joacă atât de bine, chimia dintre ei fiind evidentă în fiecare episod. Ei sunt probabil singura sursă de umor prin felul lor de a fi și cum relaționează unii cu ceilalți. Chiar dacă nu are parte de prea multe replici, Eleven e interpretată foarte credibil de Millie Bobby Brown, în vârstă de doar 12 ani, care e foarte expresivă și reușește să-ți transmită sentimente variate doar cu ajutorul unei priviri.

Ceea ce mi-a mai plăcut la acest serial SF-horror, e faptul că ni se explică elementele supranaturale prin intermediul copiilor care sunt niste personaje foarte investite emoțional pentru că cel dispărut e prietenul lor foarte bun. Serialul începe cu ei jucându-se un boardgame cu o anumită narațiune care pe parcurs vei observa că de fapt se oglindește în povestea primului sezon. Mai apoi, ni se explică o teorie legată de călătoria între diferite dimensiuni ale aceleiași lumi tot de către acești copii care sunt pasionați de știință, iar profesorul lor de științe le este un soi de mentor. Așadar, e foarte la îndemână să înțelegi cu ce se confruntă personajele și să empatizezi cu ele pentru că cei 4 copii reușesc să te farmece destul de repede.

Serialul se termină cu o nouă rundă a aceluiași joc cu care a început, modalitate prin care poate ni se oferă indicii referitor la ceea ce va urma în sezonul doi? Cel mai probabil, având în vedere cum a început serialul și cum s-a desfășurat sezonul pe urmă. Conflictul principal se rezolvă, însă tot mai rămân întrebări care necesită răspuns și, în plus, se formează potențiale fire noi de poveste care se vor concretiza în sezonul doi. Dacă vrei să experimentezi ceva nou în ceea ce privește serialele hit, o poveste care curge fluent și îți oferă twist-uri pe parcurs și care are ca protagoniști copii de gimnaziu foarte simpatici, cu o adiție specială, atunci poți da o șansă serialului „Stranger things”.

 

Tu ai văzut deja „Stranger Things”?

Making a Murderer

Image from HERE
Image from HERE

I wanted to see this series mostly because of the buzz and praise it got on the Internet. In terms of what I watch, I like to follow recommendations, but not exclusively. There was and still is a general rave about this and people are still debating theories about it online. It’s the kind of series that builds like a puzzle: you gradually receive pieces of information, try to put it together, but eventually see that pieces do not fit as easily as you thought. In the end you are left with more or less of a mysteries that is yet to be resolved.

“Making a murderer” is a ten-part documentary series written and directed by Laura Ricciardi and Moira Demos, streamed on Netflix. It was filmed over a time period of 10 years during which the two women followed closely the life and trial of Steven Avery. At first I thought it was going to be something ”cheap”, done purely for entertainment like some shows of crime and investigation are done to shock you and generally not doing such a great job in documenting certain cases. So I started this series being very skeptical and the first episode didn’t exactly get me hooked, but I kept on watching and I was surprised. In a good way.

To give you a big picture about the whole story I will say some things without giving you big spoilers. So don’t worry. Steven Avery is a guy who comes from a small town and a family with limited resources, who previously served 18 years in jail without being guilty. His way out was the fact that DNA testing became available, so proof from the trial could be reexamined and so he finally got his chance to prove his innocence. Throughout the first episode you see how poorly handled his case was with some pretty compelling information leads you to believe that he was intentionally put in jail, other information being intentionally ignored so that only he could be charged of that specific crime.

When he got out he sued the police department that handled his case so that he could receive some compensation for the 18 years he wrongfully spent in jail. But soon enough, there is news of a murder and yet again Steven Avery is being the one that is charged guilty. The trial related to this crime is mostly the object of this series, mainly how the investigation of that murder was done, how Steven’s lawyers handled the case and what they struggled with to set up a defense for Steven. You also see testimonials from his family, people involved in the trial and professionals outside the case that use their expertise to weigh in on how the trial and investigation was done.

What I want you to keep in mind is that things are not so clear cut as they may seem, and with every episode you discover new information that will heavily plant the seed of doubt in regards to Steve’s guilt. You will not believe some of the things you will see and hear and just how surreal this whole story will seem at times. Besides it documenting how the trial went, the series also challenges aspects like how the legal systems works in America, the presumption of innocence, the limited resources poor people, that are being accused of breaking the law either rightfully or wrongfully, have to defend themselves.

People argue that the series is one sided and of course it is: it only follows Steven’s side and how the defense did their job and you certainly feel a pull towards Steven’s case. But that doesn’t mean it is subjective in the way that they clearly state that everyone is wrong and only Steven is right. They simply offer you the information and you are left with making your own mind at the end. I told you before things are not specifically clear cut and I am not sure how, after seeing the series, you will be convinced 100% either of his innocence or his guilt. The good thing is you are invited to read more about the case. You have the Internet at your hands to “investigate” past what the documentary offers you and make your own opinion.

Did this make you interested? Will you watch “Making a murderer”? If you watched it already, how did it come across? Tell me in the comments.

P.S. You can watch the first episode on Youtube here: First episode