Borg vs. McEnroe

borg-mcenroe-poster
Imagine

”You don’t understand what the f**k it takes to play tennis. Do you know I go out there and give everything for this game? Everything! Everything in me gets left out on that f**king court and none of you understand it because none of you do it.”

În interviuri, auzi jucătorii de tenis vorbind despre presiunea resimțită: de a câștiga, de a deveni numărul 1 mondial, de a bate un anumit adversar pe care nu l-au mai învins niciodată. Mai des îi auzi spunând că nu resimt presiune, că se concentrează pe jocul lor și vor face ceea ce știu mai bine ca să câștige, dar de multe ori cred că adevărul e altul mai ales dacă e vorba despre un jucător foarte competitiv care își dorește neapărat să câștige. Însă și mai des îi auzi pe jurnaliști întrebându-i despre presiune și emoții negative și insistă în a-i întreba cât de mult îi afectează acesta în anumite circumstanțe. Răspunsurile sunt de cel mai multe ori rezervate, diplomate, fără a intra în detalii. E vorba aici și de strategie în ansamblu: nu vrei să știe adversarii sau staff-ul lor că tu ești stresat de un meci contra acestora.

Tocmai din cauză că jucătorii nu dezvăluie multe în interviurile lor, de fiecare dată când mai prinzi câte o informație din backstage în legătură cu procesul lor de pregătire și cum se simt de fapt, e foarte interesant și revelator și te ajută să-i înțelegi mult mai bine și să le înțelegi evoluția când ies pe teren.  Continue reading “Borg vs. McEnroe”

The Circle

La un moment dat în trailerul filmului „The Circle”, vedem personajul principal Mae Holland, interpretată de Emma Watson, la interviul de angajare pentru firma de tehnologie The Circle. Printre altele, ei i se cere să completeze afirmația “You’re most scared of…” la care ea zice “Unfulfilled potential”. Ei bine, cam așa stă situația și cu acest film: un potențial mare, dar care e departe de a fi împlinit.

„The Circle” este ecranizarea cărții cu același nume scrise de Dave Eggers (cartea încă nu am citit-o, dar voi reveni cu completări). În centrul poveștii se află Mae Holland, prinsă într-un job care nu-i place și care are o obligație în plus față de familie, tatăl ei fiind bolnav. Când o prietenă îi obține un interviu la inovativa companie The Circle, Mae e super fericită și gata să profite de ocazie. Ea trece cu succes de interviu și obține jobul. Compania este un soi de Facebook, dar next level pentru că are mult mai multe funcții, fiind mai mult decât o platformă de social media. Această platformă e numită True You și se pare că a acaparat majoritatea populației Americii. Scopul platformei este de a-i determina pe utilizatori să împărtășească cât mai mult din viața lor. Sharing-ul vieții personale este indirect impus tuturor angajaților. Continue reading “The Circle”

Alibi.com

„Alibi.com” este cea mai nouă comedie a lui Philippe Lacheau care anterior a făcut și „Babysitting” și „Babysitting 2”. De asemenea, este una dintre puținele filme frantuzești care ajung și la noi prin cinematografe, dar care își merită din plin biletul și constituie o doză bună de râsete pentru tine și grupul tău de prieteni.

De când am văzut în 2014 comedia „Qu’est-ce qu’on a fait au Bon Dieu?” (engl. „Serial (bad) weddings”) am hotărât că trebuie să bifez mai multe comedii franțuzești de acum înainte pentru că sunt clar superioare celor americane, după părerea mea. De atunci am mai văzut „Supercondriaque” la televizor, pentru că în cinema nu cred că a fost la noi, pe care ți-l recomand cu drag dacă vrei să vezi o comedie reușită. Continue reading “Alibi.com”

Beauty and the beast

După luni de așteptare, putem vedea în sfârșit la cinema filmul „Beauty and the beast”. Precum filmul „Cinderella” din 2015, „Beauty and the beast” a ieșit tot din mâinile dibace ale celor de la Disney care se pare că au în plan să readucă pe marele ecran, ca live action movies, mai multe dintre desenele lor devenite deja clasice.

În caz că nu știi deja, „Beauty and the beast” e povestea frumoasei și iubitoarei de cărți pe nume Belle și a înfricoșătoarei bestii, care e de fapt un prinț care a fost blestemat de o vrăjitoare, putând fi salvat doar dacă o fată se va îndrăgosti de el. După ce tatăl lui Belle, care pornise către un târg, nu revine acasă la timp, ajungând prizonier în castelul bestiei, Belle pornește în căutarea lui. Astfel, ajunge și ea la castel și îi propune bestiei să îi elibereze tatăl și, în schimb, va rămâne ea prizonieră. Continue reading “Beauty and the beast”

Logan

“The killing. There’s no going back from it. Right or wrong is a brand. A brand sticks. There’s no going back. Now, you run on home to your mother and tell her … tell her everything’s alright. There aren’t any more guns in the valley.”

Logan reprezintă sfârșitul unei ere: timp de 17 ani Hugh Jackman a fost cel care l-a interpretat pe Wolverine și, mie cel puțin, îmi va rămâne întipărit în memorie. Nu pot să-mi imaginez pe altcineva jucând acest rol deși probabil că „Logan” nu este ultima dată când îl vom vedea pe acest X-Man chiar dacă Hugh Jackman a zis adio acestui rol.

Ne aflăm în anul 2029, iar vremurile X-Men sunt apuse. Un Logan vizibil îmbătrânit are grijă de Xavier în vârstă de 90 de ani, într-un loc destul de izolat la granița Statelor Unite cu Mexicul. Xavier e afectat de o boală degenerativă și are anumite crize care afectează pe toți cei din jurul lui semnificativ. Logan e ceva mai puțin afectat datorită abilităților lui de regenerare. De aceea, Xavier urmează un tratament foarte strict pentru a preveni acele crize, una dintre care se pare că a produs multe victime cu ceva ani în urmă, dar acest eveniment e doar vag pomenit. Continue reading “Logan”

A Cure For Wellness

În „A cure for wellness”, un tânăr pe nume Lockhart, angajat al unei firme cu profil economic, e trimis de către superiori pentru a-l readuce la firmă pe un domn numit Pembroke a cărui semnatură era obligatorie pentru o fuziune de care firma se pregătea. Lockhart nu a avut de ales și s-a pornit către Elveția, mai exact către un sanatoriu al oamenilor bogați, unde majoritatea erau la vârsta pensiei.

Atmosfera e în așa fel creată încât chiar de la început îți induce o stare de discomfort, iar în momentul în care Lockhart se apropie de sanatoriu știi că ceva e putred acolo și că nu îl așteaptă nimic bun. Locația e exact atât de creepy pe cât te aștepți să fie un sanatoriu într-un film horror: are un aspect retro, doctorii și asistenții inspiră orice numai încredere și comfort nu, iar pacienții par în regulă, însă par și ușor alienați în aceeași masură, uneori chiar anesteziați. Continue reading “A Cure For Wellness”

Fifty Shades Darker

Mai toate review-urile sunt „întunecate”, pe Rotten Tomatoes filmul având un procentaj de 9%. Acest procentaj îi face cinste, pentru că este chiar atât de slab. Cred că actorii regretă că s-au implicat în acest proiect care promitea inițial. La primul film oamenii erau puși pe treabă, să facă ceva bun pentru marele ecran, dar se pare că autoarea a făcut tot posibilul ca să mențină același standard de care ne-am „bucurat” cei care am îndrăznit să citim parte din serie. Însă, fanii cărților cel mai probabil se vor bucura de acest film, le va plăcea și probabil asta contează cel mai mult până la urmă. Primești exact ceea ce te aștepți dacă ești cât de cât familiar cu cărțile.

Așa cum am menționat deja, părerile negative se regăsesc în majoritatea review-urilor. Deși, pe măsură ce urmăream filmul, chiar dacă după vreo oră și un pic deja am început să mă plictisesc, îmi treceau prin minte tot felul de comentarii negative și lista se tot lungea, am decis să mă strădui să fac o schimbare de perspectivă pentru review și să mă concentrez mai mult pe ceea ce mi-a plăcut și mai puțin pe elementele negative. Dar întâi un mic rezumat. Continue reading “Fifty Shades Darker”