De unde cumpărăm cărți?

becca-tapert-391599
Photo by Becca Tapert on Unsplash

De vreun an și ceva mă bucur de un privilegiu care e o încântare constantă. Câteva edituri și o librărie online care mi-au oferit încredere și mă alimentează cu cărți mai des decât aș fi sperat și pentru asta le sunt foarte recunoscătoare. Îmi oferă noutăți, dar și titluri din lista de „to read”, care îmi satisfac curiozitățile și nevoia de lectură chiar peste abilitatea mea de a ține pasul cu titlurile care mi se prezintă în pachetele primite.

Însă asta nu înseamnă că nu mai cumpăr cărți, chiar dacă nu atât cât mi-aș dori întotdeauna pentru că deocamdată nu am un buget suficient de generos ca să țin pasul cu titlurile care îmi stârnesc interesul constant. Recunosc că atunci când pun ochii pe câte un titlu caut oferte și reduceri și urmăresc mai multe site-uri online pentru cărți în format fizic, dar și site-ul Amazon pentru cărți în format Kindle. Se poate ca în ultima vreme să fi luat mai mult cărți reduse și online, decât la preț întreg și dintr-o librărie fizică. Lucru care îmi cam sta pe creier în ultima vreme și care a dat naștere unei dileme: să cumpăr cărți local sau online urmărind oferte? Nu e ceva revoluționar și nemaiauzit însă nu am mai simțit acest lucru atât de pregnant ca până recent. Câte o mișcare tectonică pe rând, ca să nu cumva să dea creierul erori de funcționare. Continuă lectura „De unde cumpărăm cărți?”

O proiecție incertă

Era marți ora 14 când am mers la unul dintre cele două cinematografe din centrul Clujului ca să văd o comedie franțuzească. Din experiența mea cu acestea știam că cel mai probabil va merita vizionarea pe marele ecran și va urma o oră și jumătate cu râsete și relaxare.

Am ajuns la cinema cu vreo 10 minute înainte de începerea filmului și m-am apropiat de casa de bilete să cer unul pentru mine și mi se spune că trebuie să mai aștept pentru că dacă e doar un singur om proiecția nu se ține. Am fost destul de surprinsă să aud că nu mai sunt doritori. OK, înțeleg că mulți lucrează marțea la acea oră, dar sunt liceeni și studenți care sunt liberi mai ales într-un oraș în care aceștia sunt numeroși. Continuă lectura „O proiecție incertă”

Pi and Storytelling

 

image source

“A story that will make you believe in God.” That is how one of the books I read recently is described. It is a great promise and the kind of impossible mission that if something can achieve then that something is a story.

There once was a boy who survived many months in the middle of the Pacific Ocean in a boat with a tiger after the ship, on which he and his family were travelling, sunk. Fighting hunger, fear and suffering, he held onto his faith when ultimately he reached land and was saved. Due to his attraction to stories, he found himself embracing all main religions despite him being raised as a Hindu. By now, you probably figured out I am talking about Pi Patel from the book “Life of Pi”.

When he was saved and then questioned about what happened to the ship that sank and to him in the lifeboat before reaching land, he told the investigators a story of courage, suffering and holding on to faith as he was accompanied by a few wild animals. He also told them how he found an island with hard to believe characteristics, inhabited by lots of meerkats. So the investigators insisted Pi told them what “really” happened to which Pi replied: “You want a story that won’t surprise you […] that won’t make you see higher or further or differently.”

He then proceeded to retelling the story, but this time there were no wild animals involved. Instead he spoke of how certain people beside him survived the sinking, but only he made land alive ultimately because of some tragic events that happened on the lifeboat. The investigators were saddened by the story but thanked Pi for his statement. Then, Pi asked them which story they prefer since the conclusion is pretty much the same. They said they preferred the one with the animals and hard to believe floating island with many meerkats as its sole inhabitants.

The boy used his imagination and storytelling abilities to make more of his experience than just a mix of days of suffering and doing whatever necessary to cling to life. He made it into a story of pain, but also about companionship, his struggles with his relationship with Richard Parker the tiger, but also about faith and how important it was to him in his darkest hours, his belief in God built also through his attraction to stories.

Pi’s story is an example of how drawn we are to stories and storytelling. Also an interesting fact is that we are sort of hardwired to tell stories and there is a simple experiment to prove it.

I started this blog post by telling you about Pi because the book really inspired me, as I’m trying to improve my writing skills, but also because the other thing I want to mention to you is the conference called “The Power of Storytelling” which this year was also held briefly in Cluj-Napoca and I was happy to attend. That experiment I told you about earlier was mentioned in the speech given by Cristian Lupsa. He also talked about why storytelling is important and how it is done best, together with examples from the magazine “Decat o revista”. Alongside him, also spoke Mircea Tomescu, communication specialist, and a Pulitzer Prize winner journalist called Jacqui Banaszynski. I found her especially inspiring because of her way of attracting the audience by her own storytelling, from previous journalistic experiences, to creating special bonds with people to her journeys through Romania.

 

image source

All
in all it was a great experience for one evening, inspiring but also
bittersweet because I would have liked it to last longer than just a few hours
and be able to absorb much more information from experienced people in the field of storytelling. I hope next year it will be a bigger event just as it is in
Bucharest.

Thank you for reading and Feel free to leave a comment!

Work hard, have faith and stay inspired!

Call it magic

 

image from pinterest

     Lately I have been listening to some new albums of some artists I enjoy and also two soundtracks. It’s always exciting and a new experience going through songs and searching for the ones that will be on heavy rotation later, discovering new gems for my iPod playlist.

     I am sure you must have some songs that are all-time favorites, so good and enjoyable for you that they are always there when it’s time to make a new playlist. For me Coldplay’s songs are among those that are always on my playlist either new or older songs. But of course mostly, these days, I listen to the new songs like „Magic” and „Sky full of stars” which I really enjoy. Besides those, I really like „Another’s arms”. Don’t exactly know why it has such an appeal because it is very sad, but I found the sound very cool especially the way the song starts with that almost haunting voice.

     Because I like „Another’s arms” so much, I went on youtube to search for a live version to see how it sounds. It is amazing, as Chris Martin’s deep voice blends with the almost hypnotizing voice from the beginning making you feel like you are entering some mysterious musical heaven. And then I remembered how much I would love seeing someday Coldplay play live. It is actually on my bucket list. Also, because I liked that live version so much I shared it on facebook together with my wish because that is what you do these days, right?

     Later that day I would find out how magical it can be to be at the right place at the right time.

HINT: Listen to the videos below (The image is not HQ as I filmed at night with my phone. It is also shaky at times. Excuse that.). You can find these talented people on this facebook page:

Rua Quartet

 .

Guest post “La vie d’Adele”

Acesta este primul guest post pe blog si am luat aceasta decizie pentru ca aceasta persoana poate exprima mult mai bine decat mine ceea ce inseamna filmul „La vie d’Adele” la care am fost aseara.

Recunosc ca pentru mine a fost un film putin greoi, aproape ca mi-am pierdut rabdarea pe ici colo, a fost si destul de lung si a avut in componenta scene explicite de sex care la mine in cap nu prea se leaga cu cinematografia, ci mai degraba cu o alta industrie. Mie imi va lua putin timp sa fac un scurt research pentru a intelege mai bine opera lui Abdellatif Kechiche, pentru a putea „digera” mai bine filmul.

Asadar va las cu un review facut de Cristi Grui, si el avand o pasiune ceva mai bine documentata pentru cinematografie. Hope you like it!

“La vie d’Adele” sau cum intensitatea urca pana la Dumnezeu.

Inspirat din romanul grafic “Le bleu est une couleur chaude”, al
autoarei de benzi desenate franceze Julie Maroh, “La Vie d’Adèle”, câştigătorul
premiului Palme d’Or 2013, este povestea de tip „felie de viaţă” a unui
cuplu.

Un film echilibrat, ce urmareste evolutia unei fete de la
adolescenta la maturitate. Secventa de inceput, in care Adele iese din casa si
vine spre camera – privitorul intra in viata ei – isi gaseste corespondenta la
final cand personajul principal iese din viata fostei iubite, Emma, prin
intermediul scenei ce se petrece in galeria de arta unde acesta si-a expus
operele, si Adele se indeparteaza de camera – privitorul iese din viata ei.

O alta modalitate prin care Abdellatif Kechiche creeaza echilibrul
este plasarea personajelor pe clase sociale diferite – Adele apartine clasei
muncitoare, iar Emma celei artistice; diferenta inteligent expusa in doua scene
in care cele doua familii iau masa – parintii Emmei servesc fructe de mare, pe
cand parintii Adelei se bucura de simplitatea spaghetelor. Aceasta diferenta de
clase prin mancare este prezenta si mai tarziu cand, in dorinta de a impaca
lumile, Adele gateste pentru prietenii iubitei si retete sofisticate si reteta
tatalui. Dorinta ei devine la urma o povara pentru personaj si duce la ruptura relatiei. 

Regizorul insista mai mult pe trairile eroinelor decat pe faptul ca
ele sunt de acelasi sex; homosexualitatea nefiind o problema.

Desi la inceput modul de filmare te sufoca – cadre restranse, avand
ca punct central gura personajelor, acesta te apropie de actiune, de trairile
pe cale le au personajele. Le vezi toate grimasele, privirile pierdute si simti
intensitatea dorintelor. Aceasta din urma este amplificata si de sonor;
saruturile, gemetele, atingerile au intaietate, lumea exterioara este undeva in
spate, aproape nu se aude. Intensitatea creste pana la final tocmai prin acest
mod de abordare; esti acolo in gura lor, nu ai aer, vezi si simti tot.

Vizual, Abdellatif, creeaza tablouri pline de senzualitate in
scenele erotice si insista pe forta dorintelor carnale.

Legatura cu titlul sursei de inspiratie, benzile desenate, o
reprezinta imbracamintea Adelei: in scena primului sarut are o bluza albastra,
tablourile contin stropi albastri peste trupul gol al eroinei si la final
aceasta poarta o rochie de aceeasi culoare.

Feel free to leave a comment! 😀

movie. Beautiful Creatures (Cronicile Casterilor: A 16-a lună)


Nu găsisem informația asta inițial, dar așa m-am bucurat când a început proiecția și am văzut că e digital. Ca un copil în ziua de Crăciun. Chiar și trailer-ele dinaintea filmului au fost în format digital. Vă puteți imagina că se vedea demențial. Așa îmi place când un film e digital pentru că e ca și cum ai sta în confortul casei și te-ai uita la un tv mare la film în format HD. E mult îmbunătățită experiența vizionării filmului în cinema când îl vezi în format digital și nu de pe rolă. După cum vă puteți da seama am fost la Odeon Cineplex. Deși e mai departe de mine decât CinemaCity, îmi place mai mult acolo pentru că mi se pare mai bun sunetul și datorită cardurilor de cinefili cu care ai reduceri. Ca să adun stele și pentru calitate, aleg să merg la Odeon la cinema.

Ca de obicei, m-am uitat inițial la trailer și m-a convins să-l văd faptul că joacă actori tare buni precum Viola Davis, Emma Thompson, Jeremy Irons. Mai apoi se aude melodia de la Florence and the Machines și m-am gândit că măcar o atmosferă faină trebuie să aibă filmul asta dacă povestea nu va fi mare lucru. Deși pare destul de previzibilă povestea totuși te surprinde cu unele răsturnări de situație. E emoționant, amuzant pe alocuri. Mi-au plăcut și actorii care îi joacă pe Lena (Alice Englert) și Ethan (Alden Ehrenreich). Foarte credibili și cu o chimie bună necesară unui astfel de cuplu. E plăcut să vezi că vin din urmă actori tineri tot mai talentați pentru că deja devenea plictisitor să auzim numai de Stewart și Pattinson. Și noile filme nu dezamăgesc în privința asta. 

Deși e după o carte din categoria young adult și povestea nu e neapărat originală, modul în care e spusă e mai diferit și pe mine filmul nu m-a plictisit deloc. Ba chiar nici nu am simțit când au trecut două ore. Am ieșit cu zâmbetul pe buze din sala de cinema. E vorba despre povestea de dragoste dintre Lena (caster) și Ethan (muritor). Lena urmează să împlinească 16 ani și, odată cu această vârstă, va fi atrasă fie de lumină fie de întuneric în funcție de her true nature. Problema e că există un blestem în familia Lenei care îi cam anulează șansele de a trece de partea luminii. Pe parcursul filmului, încearcă să găsească soluții de a rupe blestemul. Mai încearcă și să-l țină pe Ethan departe pentru a nu ajunge victimă colaterală cu ocazia potențialei ei treceri de partea răului. Însă Ethan are un rol cu mult mai important în viața ei decât au crezut cu toții. LITTLE SPOILER: No spell can keep them apart. 😉

Bineînțeles, Jeremy Irons, Emma Thompson și Viola Davis își îndeplinesc sarcina de a livra un personaj bine jucat și, chiar dacă ai putea avea rețineri în a vedea filmul, cei trei te-ar putea convinge că a meritat totuși. După cum am menționat mai sus, Lena și Ethan fac un cuplu destul de autentic (cât de autentic poate fi un cuplu format dintr-o vrăjitoare și un om fără puteri supranaturale). Mie chiar mi-a fost simpatic actorul care l-a jucat pe Ethan și mi-ar plăcea să-l văd și în alte producții..

Știi că te-a atins la suflet un film, când pleci acasă cu dorința de a citi cartea și cele care îi urmează și, mai ales, te-a convins să citești poezii de Charles Bukowski, care e mult pomenit în film fiind printre autorii preferați ai acestui tânăr cuplu. Vedeți? Incă un bonus: Încurajează tineretul să citească. 

Știu că nu e cel mai bun film ever, but somehow works for me. Hai să nu fim snobi. E totuși din categoria young adult și ținta sunt cei care probabil au citit și seria „Twilight” (guilty!). Așa că nu e cazul să ne activăm our highest standards. Bineînțeles, e și o chestiune de gusturi. Mie îmi plac genul acesta de povești și de aceea voi citi și cărțile. Am obsevat că fanilor carților nu le-a prea plăcut filmul pentru că sunt multe lucruri modificate. La urma urmei la ce să te aștepti? Nu are cum să fie superfidel cărții. Mai trebuie sacrificate unele aspecte ca să iasă ceva coerent și să te mai și țină în scaunul de cinema. Mie mi-a plăcut filmul foarte mult. Parcă nu voiam să se termine. Să sperăm că va avea succes la box office ca să vedem și o continuare. O să citesc și cartea și probabil voi face un review ca să-mi expun obiecțiile referitoare la ecranizare :))

Vă las cu trailer-ul. Mergeți și vedeți filmul! Rulează la ambele mall-uri în Cluj.