Povestea vieții tale

ted_chiang---povestea-vietii-tale---c1

Îți povesteam în postarea anterioară cum periodic tind să caut lecturi mai challenging care să mă pun pe gânduri, ba chiar să fac research pe Google ca să înțeleg conceptele menționate acolo sau chiar interviuri cu autorul în care explică de unde s-a inspirat și ce a vrut să obțină prin ceea ce a scris. Nu e ceva ce să vreau permanent să citesc, pentru că poate fi destul de obositor tot acest proces de a mă ține de firul narativ și de a încerca să descâlcesc înțelesuri, însă din când în când un asemenea ”chin” cognitiv e fix ceea ce am nevoie.

Anul trecut ”Arrival” a intrat în topul filmelor mele preferate și, citind despre el online, am aflat că e bazat pe un short story care am înțeles că a fost greu de adaptat pentru marele ecran datorită structurii poveștii. Însă, din acest punct de vedere ambele variante se bucură de mari avantaje. Vor urma SPOILERE (despre Arrival) așa că you’ve been warned.  Continuă lectura „Povestea vieții tale”

Underground

underground

„However we need to realize that most of the people who join cults are not abnormal; they’re not disadvantaged; they’re not eccentrics. They are the people who live average lives (and maybe from the outside, more than average lives) who live in my neighbourhood. And in yours.

Maybe they think about things a little too seriously. Perhaps there’s some pain they’re carrying around inside. They’re not good at making their feelings known to others and are somewhat troubled. They can’t find a suitable means to express themselves, and bounce back and forth between feelings of pride and inadequacy. That might very well be me. It might be you.”

Pe Haruki Murakami l-am descoperit într-un moment în care eram puțin satulă de lecturi ușurele și doream neapărat ceva mai challenging care să mă pun pe gânduri, o poveste care să mă absoarbă total. Și încă ce poveste mi-a fost dat să găsesc! O cunoștință mi-a povestit puțin despre scrierile lui Murakami și mi-a împrumutat 1Q84, puțin scary ca dimensiuni, însă cu toate astea eram super curioasă.

De atunci, mi-am propus să citesc cât mai multe dintre cărțile lui. Ce nu știam e că a scris și non-ficțiune și evident că am fost și mai curioasă de acest aspect. Am dat de ”Underground” și faptul că am și primit-o drept cadou de ziua mea anul trecut poate fi interpretat drept o aliniere a stelelor pentru ca eu să citesc cartea imediat, însă nu s-a și întâmplat așa. Am ajuns la ea doar în această vară și am terminat-o de citit pe meleaguri grecești. Continuă lectura „Underground”

Daring greatly – Curajul de a fi vulnerabil

daring-greatly

“It is not the critic who counts; not the man who points out how the strong man stumbles, or where the doer of deeds could have done them better. The credit belongs to the man who is actually in the arena, whose face is marred by dust and sweat and blood; who strives valiantly; who errs, who comes short again and again, because there is no effort without error and shortcoming; but who does actually strive to do the deeds; who knows great enthusiasms, the great devotions; who spends himself in a worthy cause; who at the best knows in the end the triumph of high achievement, and who at the worst, if he fails, at least fails while daring greatly, so that his place shall never be with those cold and timid souls who neither know victory nor defeat.” ― Theodore Roosevelt

De Brené Brown am auzit prima dată când eram la master și una dintre profesoare ne-a pus un Ted talk al lui Brené care este acum unul dintre cele mai populare Ted talk-uri având peste 6,5 milioane de vizualizări doar pe Youtube.

Când l-am ascultat atunci mi-a plăcut mult de Brené cum povestea, avea șarm și se folosea de umor într-un mod foarte eficient pentru a atrage atenția publicului. E un bun storyteller care știe cum să te captiveze și să-ți explice rezultatul a mulți ani de cercetare a unor concepte esențiale pentru fiecare dintre noi.

La momentul respectiv mi se părea foarte interesant ce povestește, însă nu am și internalizat ceea ce ea dezbătea. Nu am analizat acele aspecte prea mult și prin urmare nu am rămas cu prea multă informație de-a lungul anilor. Însă, nu i-am uitat numele și nici existența acelui Ted talk, iar cu ceva timp în urmă când am dat peste una dintre cărțile ei, care e bestseller și în strânsă legătură cu Ted talk-ul, am achiziționat-o și am așezat-o în bibliotecă, aceasta așteptându-și rândul. Continuă lectura „Daring greatly – Curajul de a fi vulnerabil”

Parada de Paște

De Richard Yates am auzit în contextul filmului „Revolutionary Road” care îi are în rolurile principale pe Kate Winslet și Leonardo DiCaprio, roluri pentru care ambii au fost nominalizați la Globul de Aur, Kate Winslet fiind și premiată. Despre film am auzit doar de bine, însă cumva mi-a scăpat din vedere. Cert e că îl voi urmări cât de curând.

Nemaicitind alte cărți de Richard Yates, nu am știut la ce să mă aștept de la poveste așa că am pornit citirea cărții fiind open minded. „Parada de Paște” e povestea a două surori, Sarah și Emily, de când erau copile până la maturitate când Emily deja e bunică. Povestea e spusă din perspectiva lui Emily, însă nu ea e cea care narează, având aici un narator care e foarte prezent și care stabilește atmosfera și background-ul vieții celor două surori. Continuă lectura „Parada de Paște”

Gândirea de tip cutie neagră

Cui îi e frică de greșeli si eșec să ridice mâna sus. Ok, poate nu neapărat frică, dar poate ți se pune un nod în gât când te gândești la astfel de probabilități în viitor. Teama de eșec într-o anumită doză e normală, eu personal luptându-mă cu ea, câteodată, poate mai mult decât mi-ar plăcea. Aceasta reprezintă o problemă când deja te oprește des din a face diverse lucruri și consideri consecințele acesteia o amenințare prea mare.

Dacă și tu te confrunți cu acest obstacol în mod repetat și îți dorești să îți schimbi atitudinea atunci cartea asta ți se va potrivi de minune. N-aș folosi astfel de exprimări dacă nu aș crede că citirea acestei cărți ar putea să producă niște schimbări. Dincolo de a puncta niște lucruri esențiale legate de tema eșecului, Syed scoate în evidență și importanța acceptării și recunoașterii greșelilor și a învățării din acestea, aspecte critice pe drumul evoluției. Continuă lectura „Gândirea de tip cutie neagră”

Dincolo de frumusețea perenă

Cartea o poți găsi AICI Cartea o poți găsi AICI

„Pentru mine – și aș spune că și pentru părinții celor mai mulți copii săraci, indiferent de țară – întrebarea cea mai importantă este una la care îți ia mai mult timp să răspunzi. Care este infrastructura oportunităților în această societate? Ale cui capacități sunt încurajate de piață și de politicile sociale și economice ale guvernului? Prin ce mijloace ar putea acel copil costeliv să fie mai puțin sărac când va crește?” – Katherine Boo

„Dincolo de frumusețea perenă” reprezintă munca de aproape patru ani a jurnalistei Katherine Boo. O muncă de documentare minuțioasă și atentă a vieții oamenilor dintr-o mahala de lângă Mumbai. Cartea face parte din categoria nonficțiune creativă, însă ar putea trece ușor și ca o carte de ficțiune, având în vedere atât felul în care e scrisă cât și subiectul care pare uneori aproape ireal.

Deși probabil că am făcut-o să pară așa din scurta descriere de mai sus, cartea e mult mai mult decât un jurnal de observație al unui om care are o preocupare și o experiență cu tematica sărăciei și felul în care oamenii îi fac față și încearcă să scape de ea. În același timp, ridică întrebări destul de tulburătoare precum: care sunt oportunitățile care li se oferă acestor oameni? Și oare există acestea cu adevărat și în afara discursurilor politice? Și mai ales: unde se plasează această comunitate din mahalaua Annawadi în contextul discuției egalității șanselor? Continuă lectura „Dincolo de frumusețea perenă”

Olguta si un bunic de milioane

”Olguța și un bunic de milioane” e genul de carte pe care am știut că trebuie musai să o citesc indiferent de subiect sau vârsta recomandată pentru citire. De asemenea, am știut că oricâte cărți aș avea deja pe lista de ”to be read”, aceasta trebuie să urce printre primele pentru că, who are we kidding, lista de to be read e practic interminabilă, având în vedere că se extinde constant.

Recunosc că titlul și coperta au jucat un rol important în decizia de cumpărare. Îmi asum acest lucru. Dar acest lucru e și un compliment pentru ilustrator, așa că îmi asum doar jumătate din superficialitatea deciziei bazate pe factorul vizual.

Nu am știut că atât autorul, Alex Moldovan, cât și ilustratorul, József Vass, sunt din Cluj-Napoca, asta am aflat abia după ce am cumpărat cartea. Pentru fanii orașului, trebuie să menționez că povestea se petrece chiar în Cluj-Napoca ceea ce a fost încă o surpriză plăcută pentru mine.

Cartea o are ca protagonistă pe Olga Tomescu, o fetiță de 12 ani tare simpatică, inteligentă și mereu cu replici ironice pregătite de livrare în caz că situația o cere. E pasionată de citit și fascinantă de biblioteci, se declară fan Sherock Holmes (mă întreb dacă a urmărit show-ul făcut de cei de la BBC), iar în ceea ce privește muzica, genul jazz e cel pe care îl preferă. Nu e ceva tocmai tipic pentru o fetiță de 12 ani, însă nici aventurile ei nu sunt unele obișnuite.

În decursul câtorva zile viața ei se schimbă mai radical decât și-ar fi imaginat odată cu apariția mătușii ei, din partea tatălui, cu care era obligată să-și petreacă weekend-ul deși nu a recunoscut-o și nu a avut niciodată o relație strânsă cu ea. Oricât de mult s-ar opune Olguța schimbărilor care vor urma, nu mai are de ales pentru că lucrurile deja s-au pus în mișcare din momentul în care mătușa ei le-a călcat pragul casei. Olguța va fi nevoită să facă față unor situații neprevăzute și necunoscute, să ia decizii în situații criză și să învețe în cine să aibă încredere și în cine nu.

Pe lângă partea de dramă care mișcă povestea înainte, aventurile Olguței (din weekend-ul care se anunță a fi plin de surprize și care îi va revela informații neașteptate) sunt însoțite și de umor pentru că simțul umorului acestui personaj e la cote ridicate. Cred că e genul de poveste de care se pot bucura copiii, adolescenții dar și adulții care încă mai au poftă de povești ale copilăriei cu happy ending.

Mi-a plăcut mult că vocea Olguței e bine definită și înțelegi motivațiile acestui personaj care e conturat atât de bine prin limbaj, preferințe și acțiuni. Întreaga poveste, mai puțin un capitol dacă bine îmi amintesc, e scrisă din perspectiva Olguței, lucru care îți dă senzația că ai parte de o privire cât mai intimă asupra vieții ei chiar și într-o perioadă așa scurtă de timp. În timp ce citeam deja aveam un film rulând în minte și o vedeam pe Olguța narându-și aventurile pe măsură ce le urmăream desfășurarea. Cred că ar funcționa bine ca poveste pe marele sau micul ecran pentru că Olguța e tare simpatică și poți empatiza eficient cu ea.

Finalul cărții e unul relativ deschis, astfel fiind posibil să mai citim în viitor aventuri ale Olguței pentru că am senzația că oriunde i se îndreaptă viața de acum încolo tot i se vor întâmpla lucruri musai de povestit, mai ales că nu pare deloc a-și fi epuizat resursele scriitoricești.

P.S. Cartea ”Olguța și un bunic de milioane” este una dintre cărțile finaliste ale Trofeului Arthur, ediția 2014. Nu știam de existența acestui concurs și inițiativa de publicare a autorilor români apoi, dar felicitări celor care se ocupă de asta.

 

Ție îți place să citești cărți pentru copii?