not your usual dramatic love story

 

So…last night I saw Never let me go. I’m not fully recovered yet. And I’ll tell you why. Firstly because I obviously thought it was some kind of a dramatic love story and nothing more. As you can see in the movie, its title comes from a song on an American cassette tape called ”Songs After Dark” by fictional singer Judy Bridgewater. This song is many times listened to by the main character of the book, Kathy.

Şi ca să revin la subiect, într-adevăr e o dramă şi e şi o poveste de iubire, însă contextul în care aceasta se desfăşoară sau, mai bine spus nu se desfaşoară, este cel care m-a şocat. Personajele copii care ni se prezintă la început au fost special crescuţi pentru a folosi salvării vieţii altor persoane. Ei vor trăi doar până în perioada adultă tânără când vor intra în procesul de donare de organe, proces care va duce evident la moartea lor.

Aceşti copii erau crescuţi la o şcoală privată, ţinuţi departe de lumea reală, cel puţin până la 18 ani când plecau în altă locaţie unde aşteptau să continue viaţa care le-a fost plănuită. Sunt diverse situaţii în care ei dau dovadă de o naivitate aproape copilărescă. Mai sperau şi la faptul că, dacă vor putea dovedi că sunt cu adevărat îndrăgostiţi de o anumită persoană, vor reuşi să obţină o amânare a începerii donațiilor. De un tragism maxim e scena în care doi tineri, care doar spre finalul filmului reuşesc să-şi trăiască povestea de dragoste, moment în care el deja începuse donările, merg să facă acea cerere şi li se spune că acele amânări nu există. Pe scurt, ei nu au de ales în ceea ce priveşte viitorul lor. Soarta le-a fost pecetluită încă înainte de a se naşte.

Această tentivă de a obţine o donaţie este singura modalitate prin care ei încearcă să se opună soartei lor, din câte am observat eu. Mi s-a mai părut foarte ciudat cum, deşi erau foarte conştienţi de soarta lor, nu încercau să i se opună prea mult. Probabil erau la fel de conştienţi că oricum nu au de ales. Erau resemnaţi. La final, Kathy spune că a primit notificarea şi că într-o lună va începe şi ea donațiile. Cel pe care ea l-a iubit, Tommy, a murit, dar ea se bucură că, deşi nu au reuşit să obţină o amânare, măcar a reuşit să petreacă puţin timp împreună cu el şi să bucure de sentimentele de iubire.

Un alt element controversat din această poveste este aşa numita Galerie. Pe parcursul studiilor lor, copii erau îndrumaţi să fie creativi şi să realizeze diverse desene sau alte lucrări artistice. Cele mai bune erau selectate şi expuse în acea galerie. Însă, nici unul dintre ei nu vedeau vreodată această galerie. Tommy, în naivitatea lui, a venit cu idea că de fapt prin desenele acelea profesoarele le puteau „citi” sufletul şi în momentul în care un cuplu va merge să ceară o amânare directoarea va ştii dacă aceștia mint sau spun adevărul pentru că prin acele lucrări au reuşit să-i cunoască cu adevărat. What comes as a shock for the characters este momentul în care li se spune că acele lucrări nu erau folosite pentru a le cunoaşte sufletele, ci pentru a vedea dacă ei au un suflet. Se observă aprecierea şi valoarea minimală care le era acordată acestor copii care trăiau doar pentru a îi ajuta pe alţii să traiască mai departe şi atât. Bineînţeles că se ridică probleme etice majore însă nu le voi discuta aici.

Pe parcursul filmului tot încercam să transpun situaţia în realitate şi mi se părea o situatie foarte absurdă, deși probabil lucruri şi mai scandaloase se produc fără ştiinţa noastră. Acest absurd era dublat şi de tragedia care înconjura iubirea celor doi, sau mai exact consumarea foarte târzie, pentru cei doi, a sentimentelor reciproce.

De mult timp nu m-a mai impresionat un film aşa de tare şi, deşi e trist, îl recomand spre vizionare.

„what’s the story?”

A simple, funny, inspirational (for me) movie, good to see at trying times, cand simti ca obstacolele care iti stau in calea viselor sunt prea dificil de depasit.

Asadar asta seara a fost randul filmului “Morning Glory”.

Initial nu voiam sa merg deoarece vazusem trailerul cu ceva timp in urma si nu imi prea starnise interesul. Sincer am fost acolo deoarece m-a invins pofta pentru nachos. Poate ca suna mediocru dar acesta e crudul adevar. Si bine am facut ca nu mi-am infranat pofta. Deoarece filmul a fost binevenit si a meritat vazut.

Unde sa mai pui ca a jucat Rachel McAdams (Becky Fuller) si Harisson Ford (Mike Pomeroy). Ambilor le-a iesit rolul foarte bine. Ea intrand perfect in rolul de fata putin zapacita, haotica si workaholic insa spontana si inteligenta, foarte bine motivata in a-si atinge visul de a fi producator executiv la o emisiune de dimineata celebra. Fiind concediata de la locul de munca unde lucra initial a ajuns la un post de televiziune al carui emisiune de dimineata era in cadere libera. Audienta proasta, echipa deloc productiva si prezentatori nesuferiti. Asadar, rolul ei a fost de a revitaliza emisiunea ceea ce a si reusit (evident) in final, dar nu fara a trece prin grele incercari. Harrison Ford a jucat rolul unei “legende” de televiziune. Era arogant, morocanos si nesuferit si de asemenea nu agrea deloc stirile de divertisment cu care se ocupa Becky, el fiind adeptul stirilor adevarate care prezentau problemele reale ale lumii. Avand toate acestea in vedere, imagineaza-ti ce provocare a fost pentru Becky sa incerce sa-l angajeze pe legendarul Mike Pomeroy.

Sincer pentru mine a fost inspirational sa vad o persoana, chiar si personaj de film, ca nu a renuntat la visul pe care il avea de mica si anume acela de a lucra behind the cameras in televiziune. In plus si faptul ca a luat ceva la care multi au renuntat si a reusit sa-l readuca la gloria de alta data. Ca sa poti face asa ceva, parerea mea e ca trebuie neaparat dedicatie, motivatie dar si vocatie pentru o meserie.

If you have them the rest it kind of comes naturally.

A “avut priza” la mine si deoarece, acum, ma tot gandesc pe ce cale sa o iau in viitor si mai ales deoarece sunt vreo 3 drumuri care ma atrag fiecare din motive diferite.

Poate de aceea nu reusesc sa fac treaba foarte buna.

Poate daca m-as focaliza pe un singur tel atunci lucrurile ar evolua mai repede si mai pozitiv. Sau poate nu. Poate ca totusi rasplata va aparea mai tarziu. Poate e mai bine sa lucrez in parelel. You know.

Keep my options open. Ca doar nu se stie niciodata. Oricum ceea ce am eu in minte sunt planuri pe termen lung,care necesita fiecare pregatire, nu sunt chiar realizabile maine.

Ceea ce sigur stiu acum e ca in momentele in care voi vrea sa renunt sau voi avea mai putin chef de lucru I’ll picture Becky Fuller si cat de driven si pusa pe treaba era tot timpul.

Sper ca astfel sa am macar jumatate din sporul si energia ei de a lucra pentru ceva ce vreau sa obtin pentru ca putine sunt lucrurile care ni se ofera pe tava si pentru care nu trebuie sa muncim deloc. Oricum tot cele pentru care am muncit si am depus efort sunt mai satisfacatoare si care aduc fericire mai mare.

Am I right?…

another sweet escape

Another sweet escape of mine is watching movies. Apropo de filme, am o ciudatenie care am constientizat-o de curand. Exista anumite filme care vreau cu adevarat sa le vad la cinema pentru prima data si refuz sa le vad inainte, chiar daca sunt disponibile prin alte surse. Bineinteles ca depinde si cat dureaza de la lansarea filmului pana la ajungerea lui in cinematografele din Romania. Insa daca nu am mai putut rezista tentatiei si l-am urmarit, atunci in momentul in care va veni in cinema voi plati bilet sa-l mai vad o data daca mi-a facut o impresie buna. How about that?
Movies are a good way of letting go, for a couple of hours, of worries and problems. And when the movie is really good then the goal is fully achieved. Good movies make you think. Really make you think. Isi lasa amprenta asupra mintii si sufletului tau. Te introduc atat de adanc in atmosfera lor, incat la final ti-e greu sa mai iesi. Gustul lor iti mai ramane pentru inca o vreme nedeterminata (depinde de impactul filmului). And if you really liked that movie you’ll want to watch it all over again. Poate fi din cauza povestii, a unui personaj, a muzicii sau a felului in care te face sa te simti acel film luat ca intreg.
Din cauza povestii, actorilor si a atmosferei filmul “You’ve got mail” l-as putea urmari fara sa ma satur vreodata. L-as urmari pana as invata fiecare replica. Pana as sti succesiunea scenelor pe de rost. La atmosfera filmului contribuie mult actorii principali Meg Ryan si Tom Hanks care alcatuiesc un super couple on screen. It’s funny, it’s romantic and it’s not vulgar. Ceva rar in ziua de azi prin comediile romantice.
Datorita muzicii m-a acaparat filmul “Once” aceste nefiind un film de box-office. Insa e fermecator si asta in mare parte datorita muzicii, dar si personajelor principale jucate de Glen Hansard si Markéta Irglová care isi pun amprenta asupra pieselor cu vocile lor speciale. Chiar recomand soundtrack-ul acestui film in special melodia “Falling slowly”. Scena in care cei doi canta acesta piesa intr-un magazin de instrumente muzicale e printre preferatele mele.
Recent am vazut “Black Swan”. Pot zice ca ma voi duce, cu siguranta, sa-l vad si la cinema. Munca pentru acest film merita rasplatita cu adevarat. Drept urma Natalie Portman chiar a luat Globul de Aur pentru cea mai buna actrita. Felicitarile mele. A reusit sa interpreteze foarte intens si profund atat pe The White Swan cat si The Black Swan, dar si pe Nina. E un film destul de dur si dramatic, pe ici colo socant, insa baletul si muzica lui Tchaikovski dau o excelenta nota artistica. Scena finala in care se interpreteaza The Swan Lake, si felul in care ii apar aripile lebedei negre, e foarte frumos realizata.
            Filmele cu a caror personaje te identifici sunt cele care isi lasa amprenta cel mai adanc, dupa parerea mea. De asemenea, e oarecum benefic sa le urmarim deoarece, de obicei, dupa nenumarate greutati pe care le intampina acel personaj, in parte filmul se termina cu bine, respectivul personajul ajunge sa invinga cel putin partial raul. Astfel, dand si privitorilor speranta de mai bine intr-o viata care e si asa destul de provocatoare, plina de obstacole. Insa exista si momente cu adevarat fericite si cred ca acelea cantaresc mult mai mult, oricat de putine ar fi, decat momentele mai putin fericite. De asemenea, mai sunt acele filme care iti ofera curaj, impulsul de a face ceva ce iti doresti de mult, iti ofera speranta ca visele se pot implini si astfel ajungem sa mai facem un pas inainte.  
Despre alte filme artistice, romantice, motivationale si aducatoare de inspiratie in alte randuri…J

getting inspired

Cateodata (tot mai des in ultima vreme) ma gasesc in situatia in care ma gandesc si supra-analizez diverse aspecte ale vietii mele, decizii care ar urma sa fie luate sau lucruri pe care deja le-am facut. Lucru, care privit dintr-o perspectiva, nu e foarte benefic deoarece te oboseste destul de mult si face ca timpul sa treaca intr-un mod foarte putin productiv ceea ce mi se pare cam aiurea. Asa ca incerc sa gasesc modalitati prin care sa-mi mai potolesc mintea din a despica firul in patru si de a o ocupa cu lucruri care sa imi aduca beneficii mai ales sufletesti. So I’m looking for a ESCAPE. Sa gasesc acea activitate acel lucru care mi-ar umplu mintea suficient pentru a minimaliza acea activitate de supra-analiza si critica aplicata.
Am descoperit ca orice activitate ce implica creativitate, creatie, inovativitate e raspunsul la cautarea mea. Asadar, incerc sa gasesc diverse modalitati prin care sa pun in aplicatie acele 3 caracteristici. Si vreau sa zic ca tinta este atinsa cu foarte mare succes. Mintea mea se relaxeaza, face ceva productiv si lasa la o parte grijile si alte nimicuri. Daca am pe fundal muzica preferata cu atat mai mult. Un alt efect este si o implinire sufleteasca. Nu stiu de ce. Pe de alta parte, are si un efect terapeutic. De exemplu activitatea de a scrie. Cred ca multe persoane care se exprima prin scris sunt de acord cu mine. Exprimi liber si in mod personalizat ceea ce simti si gandesti, iar rezultatul este unul calmant. Unul dintre scopurile crearii acestui blog este si ceea ce tocmai am pomenit mai sus. Ma ajuta foarte mult. Daca nu ar fi benefic nu as face asta. Asa suntem construiti majoritatea dintre noi.
Un alt lucru care, nu demult, mi-am dat seama ca ma relaxeaza si este propice pentru exprimarea creativitatii este acela de a face colaje. Mai exact am luat teancul de reviste pe care il aveam deja adunat de ceva vreme si am inceput sa decupez ceea ce ma intereseaza si imi face placere sa privesc si anume fashion, make-up and hairstyling stuff. Diverse imagini fie cu modele, fie cu haine sau accesorii pur si simplu. Si le reunesc pe un panou de pluta cu pioneze, dupa cum sunt inspirata la momentul acela.
Si astfel mintea mea se relaxeaza fara prea mare consum emotional. Unde mai pui ca e si productiv si imi si face mare placere. I really could make a job of it since I have a very little idea about what I’m going to do next because guess what … inca jumatate de an si sunt gata cu facultatea … Where to?
Dar despre asta in alte randuri… J

Prima postare

“ Este 30.12 trecut de 01.30 a.m, si blogul meu incepe sa respire pe www. …” usor penibil
Probabil la fel de greu incepe sa capete forma orice idee, orice experienta care urmeaza sa se materializeze intr-o carte. Probabil ca orice autor se lupta ca lipsa cuvintelor, lipsa unor exprimari coerente si inteligente la inceputul muncii lui. Insa in timp persevereaza. Scrie o zi intrega, sterge tot ce a scris. In ziua urmatoare la fel. Apoi crede ca nu mai are nici un rost sa se mai chinuie ca si asa nu va iesi nimic. Pana cand intr-o zi isi ia avant si e chiar usor mandru de ce a fost in stare sa faca. Se duce la somn, sau nu, multumit ca a realizat ceva. Si astfel incepe sa prinda contur o mare poveste. O carte care poate intr-o zi va schimba definitiv viata cuiva. O carte care va deveni foarte apreciata, poate chiar bestseller, o multime de oameni ajungand sa se identifice cu ea la un asemenea nivel incat ea va fi citita si recitita, recomandata, imprumutata altor oameni. Astfel devenind parte din viata fiecaruia o citeste.
Sigur si tu cel care vei citi la un moment dat aceste cuvinte poti sa te gandesti macar la o carte care te-a cuprins total cu lumea ei, cu personajele ei incat in momentul in care ai terminat-o cu greu ai reusit sa te desprinzi cu adevarat de ea si de ceea ce a insemnat pentru tine. La fel si eu am citit carti captivante (nu prea multe deocamdata) care m-au atras in atmosfera lor. Nu demult am citit o carte care trata un subiect absolut interesant pentru mine, la momentul ala m-a impresionat si inca ma intriga cum de pana acum nu i-am dat atentie. Idea e ca terminand-o, dar ramanand cumva inca tot in complexitatea lumii ei, am inceput sa citesc o alta care avea ca personaj tot acel gen de fiinte care mi-au trezit interesul. De aceea am si ales sa o citesc. Si am descoperit ca e foarte greu, fiind inca cu mintea fixata la cartea initiala, sa ma integrez in lumea oferita de aceasta noua carte. Ceea ce e usor frustrant deoarece atunci cand citesc o carte imi place sa ma implic, sa fac parte din ea, sa ma concentrez la ceea ce ea inseamna, inca de la inceput, si nu puteam. Bineinteles pe masura ce inaintam cu cititul acest lucru a fost indeplinit insa nu de la inceput. Astfel, mi-am descoperit un nou gen de frustrare, daca se poate numi asa, si am decis ca intre carti totusi e bine sa existe cateva zile pauza pentru a putea sa ma bucur la modul cat mai deplin de o noua lectura.
O fi din cauza ca fiecare carte are un minim impact asupra noastra chiar daca nu ne dam seama pe moment, poate ca descoperim mai tarziu, poate niciodata. Mie imi place sa citesc si daca e sa exista vreo tema care ma intereseaza nu spun nu unei carti bune.
Poate in viitor voi scrie si despre cartile mentionate mai sus atata timp cat inca sunt “proaspete” in mintea mea. Voi incerca sa ma reintegrez pe rand in lumile lor pentru a varsa putin din esenta lor si a mea, dar asta in alte randuri…