Ides of March

Stephen Meyers: 

I’ll do or say anything if i believe in it. But i have to believe in the cause.

Filmele politice nu sunt my cup of tea și, de aceea, am tot amânat să văd filmul acesta. Dar tot am cedat până la urmă din cauză că joacă Ryan Gosling. Cine altcineva m-ar putea face să mă uit la un film cu un potential mare de a mă plictisi? Și a mai fost întâmplarea că văzusem reclama pe HBO că “urmează premiera” la „Ides of March” și cum oricum voiam să mă uit la un film, Kablam! Ryan Gosling a fost să fie. Adică „Ides of March” a fost să fie.

În primul rând, great acting. George Clooney își joacă bine rolul de politician, atât ca gestică din timpul   susținerii de discursuri cât și ca fel de a vorbi. A reușit să mă facp să-l urăsc până la final. Sau să-I admir ambiția cu care se îndrepta către scopul propriu? Its still debatable. Întâmplarea face că a și regizat și scris filmul acesta. Un fel de Sergiu Nicolaescu în devenire. Ryan Gosling e și el la nivelul asteptărilor mele, joaca tare bine rolul unui om un pic prea bun pentru politică. Stephen e personajul principal, greșeala lui e că a crezut prea mult în omul pentru care lucra, i-a fost loial mai mult decât i-ar fi fost lui bine, dar a reusit și el să “evolueze” și să devină la fel de sneaky precum cei din mediul în care lucra și el.  Philip Seymour Hoffman e cel al cărui personaj rămâne totuși integru până la final.

Efoarte interesant că filmul are o structura ciclica. Se termina la fel cum a început. Power means lots of compromise and the ability to sacrifice good morals for the sake of it. No matter what, your soul will be messed with. Vedem cum lupta pentru putere continuă să facă collateral damage.

Nu deviază de la idea generală despre politică și politicieni, vedem discursuri spuse cu suflet, dar nu din suflet, vorbe mincinoase, interese, santaj, mită. Stephen renunță și el la integritate, loialitate, la acest gold standard datorită ambiției de a rămâne în continuare pe pozitie de consultant. Sau nu? Oricum mie mi-a lasat filmul senzatia că poate s-a luptat cum a știut mai bine pentru ca în final totuși să rămână fidel adevărului. Who can know?

Oricum, avem un insight revelator pentru cei care nu prea știu politică (eu). The closest I got to american politics a fost cu ocazia alegerilor prezidențiale americane de anul acesta. Eram curioasă cum se întâmplă “bâlciul” la ei și de ce e așa important mult pomenitul stat Ohio.

În ceea ce privește filmul, mi s-a parut foarte interesant să văd o perspectivă a ceea ce se întâmplă în spatele unei campanii politice. Eu zic că merită văzut. Dacă nu pentru subiect, măcar pentru Ryan Gosling.OK, termin.

Vizionare placută! Dacă v-am convins.

Vă las și un trailer:

TV series recommendation. The Newsroom

     Până acum nu am mai facut o postare despre un serial, dar acesta e de departe unul dintre cele mai bune seriale pe care le-am văzut. Dintre serialele HBO nu am urmărit nici unul cap coada, ci doar episoade din câteva. „The Newsroom” e serialul care m-a prins încă de la episodul pilot. Acum voi fi foarte sincera și vă spun că am început să mă uit la el deoarece, în rarele mele vizite pe twitter, am observat că Julie Plec posta tweets despre serial lăudându-l. Julie Plec e producător executiv la „The Vampire Diaries”. Yep, „The Vampire Diaries” e one of my most guilty pleasures. I have crushes on both Stefan and Damon. I can’t settle with just one vampire.

     De acum, ne mai scriind off topic, voi începe și eu să laud „The Newsroom” pentru că sincer nu prea știu ce nu-mi place la serialul asta. Titlul serialului e destul de intuitiv. Ceea ce ni se prezintă e o redacție de știri, avem un prezentator insuportabil la început, dar genial, care pe parcurs devine mai likeable. După o schimbare de executive producer deja angajații emisiunii de știri „News Night” împreună cu al ei crainic, devin o adevarată echipă pornită să facă jurnalism de calitate. În primul rând îmi plac foarte tare dialogurile. Sunt foarte smart, funny și susținute de very good acting. 

     Momentele asociate direct cu producția știrilor sunt foarte fast paced, scot foarte bine în evidență cât e de important fiecare minut, după ce o alertă de știre a fost primită, pentru a investiga cât mai bine informația primită și a o prezenta cât mai veridic în emisiunea de știri. Felul în care e filmat contribuie, de asemenea, la realizarea ritmului alert al anumitor scene. Personajele sunt bine construite și, după cum am mai spus, actorii joacă tare bine. Sunt și puse în valoare de un scenariu cu niște replici bine scrise. Pe actorul principal, Jeff Daniels (care în „The Newsroom” îl joacă pe Will McAvoy) l-am văzut recent în „Looper”. În rest, nu am avut ocazia să îi admir pe restul actorilor în alte producții, cu excepția lui Dev Patel în minunatul „Slumdog Millionaire” al lui Danny Boyle.

     Din partea personajelor vezi o pasiune și dedicare molipsitoare pentru ceea ce fac acolo și te cam face să-ți dorești o meserie în acel domeniu. Ceea ce e și mai interesant e că se tratează știri reale cum ar fi prinderea și uciderea lui Osama Bin Laden de către forțele SUA la data de 1 mai 2011. Se observă în acel episod și impactul masiv pe care l-a avut acest eveniment asupra americanilor.

     E oarecum fascinant să vezi cum din momentul în care se primește o alertă de știre (de preferință cod portocaliu), emisiunea începe să se contureze pe măsură ce fiecare individ se mobilizează să obțină cât mai multe informații despre acea știre pentru ca apoi aceasta să fie prezentată la emisiunea de știri de seară. Scopul lor, odată cu venirea noului executive producer, e să facă știri pentru a promova calitatea și adevărul și nu neapărat pentru a atinge recoduri de audiență cu știri populare. Nu le prea pasă de consecințe deși, mai apoi, presiunile din partea șefilor se fac simțite deoarece audiența nu e cea dorită de ei și, de asemenea, deoarece la un moment dat vor ajunge să supere pe cine nu trebuie.

     Părerea mea, nesusținută de studii în journalism, e că e cam idealist ceea ce vor ei să facă: să fie imparțiali și să mustre pe cine trebuie, să facă știri țintind spre calitate și adevăr și nu neapărat spre audiențe mari, să se exprime absolut liber fără să le pese de consecințe. Eu așa emisiune de știri cum prezintă ei nu am văzut la tv și nici nu cred că voi vedea vreodată. E trist, pe de o parte, ca așa ceva să fie considerat ideal când ar fi de preferat să fie litera de lege în jurnalism.

     Eu am văzut toate cele 10 episoade din primul sezon în doar câteva zile deși fiecare episod are cam o ora durată. După cum se poate observa, apreciez mult acest serial și cred că o să mă mai uit o dată la el. Eu zic că e definitely un MUST SEE în 2012.

     Ah! Și știu ce nu îmi place: că episoadele noi vor apărea doar la anul. Pentru asta I kind of hate you HBO! Și o să urăsc și viața asta dacă 2012 chiar e ultimul an. (asta ca să parafrazez un prieten).

     Vă las și cu un trailer:

ENJOY!

Book recommendation. Dr. David J. Schwartz – Puterea magică a gândului

     Sau precum o spune și titlul în limba engleză: „The magic of thinking big”. Exact asta te și învață cartea. Să nu-ți fie teamă să țintești sus. De asemenea, reprezintă și o bună sursă de motivare în cazul în care ai inițiat ceva și a început să-ti scape din vedere motivul pentru care te-ai apucat de acel lucru in the first place.

     Deși cartea a fost lansată la începutul anilor 60, veți descoperi ca e mai mult decât actuală și vă veți da seama, probabil, cât de puțin a evoluat omenirea în termeni de gândire. Cum continuăm să refacem aceleași greșeli și cât de puține valori s-au internalizat pe parcursul a 50 de ani.

     Totuși cartea are un ton optimist pe parcurs, iar autorul se folosește de propriile experiențe în alcătuirea acestui „ghid” pentru reușită în orice activitate ți-ai propune. Se folosește chiar și de principii psihologice pentru orientarea cititorului, lucru care a constituit un plus pentru mine. Nu e doar vorbărie motivațională și păreri subiective. Deși majoritatea exemplelor sunt luate din lumea afacerilor veți vedea că sfaturile și învățăturile sunt valabile indiferent de domeniu.

„Oamenii care cred ca pot muta munții din loc îi mută. Oamenii care nu cred că îi pot muta nu-i pot muta. Încrederea atrage dupa sine capacitatea de a face un lucru. … Omul este produsul propriilor gânduri. Trebuie să crezi în lucruri mari. … Să pornești în dobândirea succesului cu convingerea că poți reuși în viață. Trebuie să crezi că ai puterea de a înfăptui lucruri mărețe și să te dezvolți.”

„Acțiunea vindecă teama. Izolează-ți teama și apoi întreprinde acțiuni constructive! Lipsa de acțiune – a nu face nimic în privința unei situații – intensifică teama și-ți distruge încrederea în sine.”

„Nu lăsa gândirea tradițională să-ți paralizeze mintea! Fii receptiv la idei noi! Experimentează! Încearcă abordari noi! Susține progresul în tot ceea ce faci!”

„Asigură-te că mediul în care trăiești este în favoarea ta, iar nu împotriva ta! Nu le îngădui forțelor opresive – oamenii negativiști, care îți spun că nu poți face diverse lucruri – să te facă să gândești ca un om învins!”

„Acceptă diferențele și limitările oamenilor. Nu te aștepta ca cineva să fie perfect. Nu uita, cealaltă persoană are dreptul să fie diferită. Și nu face pe reformatorul.”

     Acestea sunt doar câteva dintre sfaturi. E genul de carte care ar trebui citită cel puțin o dată pe an. Asta ca să-ți reamintească ceea ce e cu adevărat important și, de asemenea, să transmiți mai departe ceea ce tu înveți. Încearcă să-i inspiri și tu pe ceilalți la fel cum încearcă și această carte să facă pentru tine.

Sper că v-am stârnit interesul ca să o citiți 🙂 Cartea e apărută la editura Curtea Veche.

Enjoy!

Premium Rush – not so premium

http://www.imdb.com

     Not so premium, dar a fost destul de entertaining, potrivit pentru sambata seara. Am mers ca de obicei la Odeon Cineplex pentru ca avem card si e mult mai avantajos asa. Cu ocazia asta am observat ca toate stelele (punctele) s-au sters odata cu noul sezon cinematografic, asa ca va mai trece putina vreme pana vom avea iar bilete cu 8 lei. Dar nu e problema, intotdeauna e o placere sa vad filme acolo.

     De cand cu “500 days of Summer”, “Inception” si “Dark Knight Rises” imi place tare mult Joseph Gordon Levitt. Am vazut trailer-ul la “Premium Rush”, parea antrenant si era filmat in asemenea fel incat, din oaresce motive, eram convinsa ca va fi 3D. M-am gandit ca daca e slabuta povestea macar va fi interesant de urmarit, avand in vedere ca se bicicleste mult prin filmul asta si modul de filmare incearca sa te ameteasca la anumite scene. Wilee (Joseph Gordon-Levitt) e un curier ce se deplaseaza prin maretul New York cu o bicicleta fara frane si viteze, aspect care, dupa parerea lui, iti scade sansele de a sfarsi tragic in timp ce te dai cu bicicleta. Ajunge in posesia unui plic care ii aduce numai probleme pe cap. Ca si cum nu se accidentase de destule ori pana acum, din pricina plicului are parte de mai multe potentiale ocazii de a-si vedea filmul vietii derulandu-se prin fata ochilor. Pana la urma afla care e treaba si cu plicul ala si filmul are happy ending.

     Asadar, povestea e foarte subtire. Ce e fain la filmul asta e ca totusi te tine antrenat dupa cum spuneam, datorita felului in care sunt filmate scenele in care Wilee merge cu bicicleta si cum ni se arata felul in care isi planifica el traseul cand ajunge intr-un punct de cotitura. E cam sadic faptul ca orice accident imaginat de el e aratat foarte explicit, chiar si cum da o masina peste un om si il roteste printre roti. Te mai face oarecum curios faptul ca nu se desfasoara scenele neaparat intr-o ordine cronologica. De obicei cand vezi un film care e prezentat in acest fel, trebuie sa fii foarte atent pentru ca altfel apoi nu mai intelegi nimic. Dar in acest caz nu e ca si cum ar fi esential sa fii super atent la desfasurarea filmului, pentru ca si doar vazand ultmele scene poti sa-ti dai seama cam despre ce a fost vorba.  

     Eu m-am dus la cinema pentru actor si pentru 3D. Cum 3D nu a fost, am ramas doar cu performanta lui Joseph care poate fi fericit ca a experimentat ceva interesant in termen de personaje, chiar si un accident in care, datorita coliziunii, a spart luneta unei masini de taxi. Daca aveti putina rabdare dupa ce se termina filmul veti vedea despre ce vorbesc. E o secventa behind the scenes in care era amuzant cum el isi etala felul in care ii curgea sangele pe mana si un tip din echipa era disperat si insista sa-l duca la spital.

Azi merg sa vad Looper. Tot la Odeon Cineplex si tot pentru actor, dar de data asta si pentru subiect. Din trailer pare promitator. Oricum revin cu parerea.

Weekend fain sa aveti!

Va las cu trailerul as usual:

Must see. „The Conversation with Amanda de Cadenet”

     Gwyneth Paltrow, Diane von
Furstenberg, Miley Cyrus, Ivanka Trump, Arianna Huffington and many more chose
to speak honestly about personal problems, about life, love, carrer and sex in a
daring and inspiring television interview series.

     We’ve all seen interviews where either
celebrities or successful people open themselves to speak about certain
subjects, but being on live tv there is time limit, there’s the producer that
actually leads the interview, there’s a complicated set and it kind of seems
too formal.

     I find the concept of “The
Conversation” more interesting and attractive because of the different setting.
The interview is at the guest’s house, with no other public then the people necessary
to record the interview. Of course there might be a script, but as it is done, feels like a has a higher degree of freedom and also feels more authentic. There are real life problems that are
discussed and, so, you don’t see the actress or the fashion designer or the
singer. You just see them as women. It makes them more approachable instead of intangible.

     What is really interesting is that
after each episode you are left feeling motivated and in a good mood. If you
are open to a little introspection, then this show can be also therapeutic
because it is interesting to see how successful women dealt with their problems
and made it in life. So you can take their advice and put it to good use. Cause
there is a lot of great advice given by great women so you have important
lessons to learn.

     For all of the above I think it’s why it
appeals to so many women and men also because I saw their comments, on the
website, about how much they appreciate each episode.

     I recommended this to my bf and he
said “it is only with women talking about women’s problems.” Indeed it is about women and women related issues, but is it also about problems that we all have, no
matter what gender. Issues related to career, loss, children, sex, trust,
love. So you see that men also could have reasons to watch “The Conversation”. If
not, then because there are beautiful women. Or because they can get a pretty
good insight into what women think about some subjects and how they feel in certain situations. Something will get your attention. It will be a win-win situation.

     I’m not gonna jump and say that you
are definitely gonna love this show. You might not be comfortable with some
subjects or opened to question yourself and your life. But whenever you are
ready for something like this or you just have a bad day, I suggest you give an
episode a shot.

     I did not know some of the women
interviewed, but I certainly have added on my list with people that have
something that I can learn, these names: Diane von Furstenberg, Glenda Bailey,
Arianna Huffington.

     It has been really inspiring watching
all the episodes and I’m grateful that they put them online for my, at any
time, access because, so, I’m sure that when I need an improvement to my mood or
motivation, I can always find my peace of mind at a few clicks away.

Check out Amanda de Cadenet’s great
interviews at

http://www.theconversation.tv/

If you are too shy to leave a comment you can tell me what you think here:
olga.sia08@gmail.

50 shades of disappointment

     M-a facut si pe mine curioasa toata valva care s-a facut in jurul acestei carti si nebunia care le-a cuprins pe femeile din toata lumea de i-au adus acestei carti titlul de bestseller. Discutam evident despre povestea erotica “50 Shades of Grey” scrisa de E L James.

     Dupa cateva pagini deja ceva suna cunoscut. Parca citeam o varianta necenzurata a cartii “Twilight”. Avem acelasi personaj principal masculin care e descris ca fiind cel mai aratos, fermecator, irezistibil barbat. Misterios, super bogat si cu un secret intunecat, bine ascuns. Avem si o domnisoara inocenta care se indragosteste definitiv si irevocabil de el. La inceput el o avertizeaza ca ar fi mai bine sa stea departe de el, dar domnisoara e incapatanata si, mai apoi, bineinteles, cei doi incep ceea ce nu se poate descrie aici pentru ca la un moment dat devine repetitiv si plictisitor si ai putea fi in pericol de a adormi in fata monitorului.

     Sigur stiti ca aceasta carte are ca subiect sexul si mai specific BDSM (bondage/discipline, dominance/submission, sadism/masochism). Pana sa se ajunga la aceste scene, momentele intime sunt ceva light si ar putea fi chiar entertaining daca nu ar fi descrise mereu in acelasi stil. Dupa vreo 2-3 (da, sunt mult mai multe) ajungi sa te plictisesti daca ai ceva pretentii de la carte. Efectiv m-am chinuit sa o termin de citit. Am continuat-o totusi in speranta ca domnisoara Anastasia Steele va lua macar o decizie buna in ceea ce priveste relatia cu Christian Grey, el insusi descriindu-se ca fiind “50 shades of f*cked up”. Devine frustrant la un moment dat sa observi cum fata se afunda tot mai tare intr-o relatie absolut distructiva care nu ii aduce fericire de nici un fel. Ma rog, excluzand-o pe cea momentana si trecatoare obtinuta din activitatile intreprinse cu domnul Grey.

SPOILER

E usor jignitor si dezamagitor sa vezi ca nu reuseste (decat cu violenta) sa se indeparteze de zeul Grey.

     La final ia o decizie relativ salvatoare dar, presimtind ca nu o va tine mult, am cautat pe net si am aflat ca in urmatoarea carte se intoarce la el. Si mai este si a treia carte. Trilogie pentru cei nesatui.

Dupa ce citisem inceputul cartii, nu mare mi-a fost mirarea sa aflu ca, de fapt, autoarea se inspirase initial din “Twilight”. Cine se indoieste se poate convinge singur.

     Sincer nu stiu cum mi-as putea gasi rabdarea sa le citesc pe celelalte doua carti si desi “Twilight” nu e printre cele mai bune carti scrise vreodata, as recite-o oricand cu placere pentru ca cel putin e SF si o astfel de relatie exagerat de codependenta e mai credibila in lumea fantastica. In plus, e o poveste mai bine inchegata si cel putin nu m-a plictisit, din contra.

     Initial am crezut ca datorita scenelor de sex descrise in detaliu ar fi putut avea un asemenea succes, insa mie mi s-a parut chiar dezamagitoare cartea si din punctul de vedere al personajelor si al felului in care e scrisa. Poate daca nu incerca sa te convinga asa de tare ca e pura fictiune si relateaza niste fantezii ale autoarei, ar fi fost mai interesanta. Poate ai fi putut empatiza mai mult cu personajele. Devine enervant la un moment dat cat de repetitiva devine in limbaj. E mult prea usoara, fara trairi si emotii realiste si foarte previzibila. Iti poti da seama de viciile domnului Grey (titlul cartii in romana) cam prea repede din carte, incat nici nu-ti vine sa crezi ca ai avut dreptate in momentul in care cartea decide sa-ti dezvaluie marele lui “secret” care in acea clipa numai pentru Ana Steele mai e un secret.

SPOILER

E un moment de genul “Serios? Nici nu mi-am dat seama de faptul ca are pasiuni S&M in clipa in care el, multimiliardar, cu oameni la dispozitia lui sa-i indeplineasca nevoile, merge intr-un magazin de bricolaj sa ia funie, banda adeziva si etc. Oare ce ar putea face cu ele? Hmmm…”.

     As recomanda cartea asta numai in caz de insomnie si daca esti curios de o alternative erotica, foarte rau scrisa, la Twilight. Nu stiu ce v-as putea recomanda in locul acestei carti pentru ca e prima de acest gen pe care o citesc. Sunt sigura ca exista altele mai bune care sa merite citite. Poate recomandati voi ceva.

     Singurul lucru bun despre care am citit ca l-a provocat cartea asta, a fost sporirea vanzarilor la muzica clasica si mai specific a pieselor care sunt precizate in carte ca fiind favoritele lui Christian Grey.

     Acum vor sa faca si film. Sincer sunt curioasa ce actori se vor inghesui sa-i joaca pe Anastasia Steele si Christian Grey. Dintre cei mai cunoscuti bineinteles. Desi presimt ca vor fi mai degraba ceva new comers. Cred ca ma voi uita la film doar din pura curiozitate. Poate va fi printre rarele cazuri (sau inexistentele cazuri?) in care filmul e mai bun decat cartea. Sunt mari sanse in cazul in care nu se implica autoarea in scenariu prea mult. Desi nu prea am exemple de astfel de cazuri in minte acum.

Pe final sa ne amuzam putin

Voi ati citit cartea? Ce pareri ati avut despre ea?

Puteti comenta mai jos sau sa ma contactati la adresa:
olga.sia08@gmail.com

Dragostea dureaza…cat vrei tu

unde puteti gasi cartea online

     Am citit cartea asta a while ago si nu stiu (ba stiu) de ce (be cause I’m a little lazy sometimes) nu m-am grabit sa scriu despre ea pentru ca merita din plin.

     Consecintele sunt pe masura pentru ca nu mai imi amintesc aspectele esentiale cu care sa va conving sa o cititi. Insa mai am o speranta. Pe mine m-a convins un anume citat si prin urmare voi incerca sa va corup cu anumite fragmente din carte, din moment ce nu pot face un review pe masura. So here it goes:

„In primul an spui: „Daca ma parasesti, ma OMOR”.

 In al doilea an spui: „Daca ma parasesti, o sa sufar, dar o sa-mi treaca.

 In al treilea an spui: „Daca ma parasesti, desfac o sticla de sampanie.”

„Te casatoresti exact asa cum te prezinti la examenul de bacalaureat sau la cel pentru permisul de conducere: mereu aceeasi forma in care trebuie sa fii turnat ca sa fii considerat normal, normal, NORMAL cu orice pret. Fiindca nu poti fi mai presus decat toti ceilalti, atunci trebuie sa fii ca toti ceilalti, de frica sa nu ramai mai prejos. Si asta este cel mai bun mod de a ruina o dragostea adevarata.”

„Ca urmare, peste tot, pe unde apar, servesc replica asta. Cum ma intreaba cineva de ce sunt trist, cum i-o trantesc, pe nepusa masa:

-Pentru ca dragostea dureaza trei ani.

Gasesc ca e o chestie de un sic nebun. 

Cu timpul mi-am zis ca poate ar fi buna ca titlu de carte.”

„A fi singur a devenit o boala rusinoasa. De ce oare fuge toata lumea de singuratate? Pentru ca ea te obliga sa cugeti. In zilele noastre, Descartes n-ar mai scrie: „Cuget, deci exist”. Ar spune: „Sunt singur, deci cuget”. Nimeni nu vrea singuratatea, pentru ca ea iti lasa prea mult timp pentru cugetare. Or, cu cat cugeti mai mult, cu atat esti mai inteligent, deci mai trist.”

„Trebuie sa-ti gasesti persoana cu care ai chef sa-ti imparti lehamitea. De vreme ce pasiunea eterna nu exista, macar sa cautam o plictiseala agreabila.”

(si citatul cu pricina. I know…I’m a sucker for romance)

„Atunci, imi iau stiloul ca sa scriu ca o iubesc, ca are parul cel mai lung din lume si ca viata mea se cufunda in el, iar daca tu consideri ca asta e o chestie caraghioasa, esti vai de capul tau, ochii ei sunt pentru mine, ea este eu, eu sunt ea, si cand ea tipa, tip si eu si tot ce voi face vreodata va fi mereu pentru ea, ii voi da totul mereu si, pana la moartea mea, n-o sa fie dimineata in care sa ma trezesc pentru altcineva in afara de ea si in care sa n-o fac sa ma iubeasca si in care sa nu-i sarut iar si iar incheieturile mainilor, umerii, sanii si atunci imi dau seama ca daca esti indragostit, scrii fraze nesfarsite, nu mai ai vreme sa pui punct, trebuie sa continui sa scrii, sa scrii…”

„Fericirea este un lucru atat de monstruos, incat, daca nu crapi tu insuti din pricina ei, atunci iti va cere cel putin cateva asasinate.”

„Esti indragostit in ziua in care pui pasta de dinti pe o alta periuta decat a ta.”

P.S. Titlul cartii e destul de revealing, insa nu va lasati pacaliti.

ENJOY! 🙂 si reveniti cu o parere daca ati lecturat micuta carte.

pentru mesaje private imi puteti scrie la adresa: olga.sia08@gmail.com