How to stop time. Cum să oprești timpul

DSC_3521

„Tom Hazard has a dangerous secret. He may look like and ordinary 41-year-old, but owing to a rare condition, he’s been alive for centuries. From Elizabethan England to Jazz-Age Paris, from New York to the South Seas, Tom has seen a lot, and now craves an ordinary life. […] The only thing Tom must not do is fall in love.”

Aceasta e o parte din descrierea cărții de pe una dintre coperțile interioare și rezumă destul de bine subiectul cărții scrise de Matt Haig. Tom Hazard arată de 40 de ani, însă e în viață de 4 secole. La momentul prezent al cărții, Tom e în Marea Britanie și lucrează ca profesor de istorie, povestind elevilor și fapte trăite chiar la fața locului. He’s freaking 400 years old! Continuă să citești „How to stop time. Cum să oprești timpul”

Acesta nu este un review la The Greatest Showman

israel-palacio-459693-unsplash
Photo by israel palacio on Unsplash

Recent am văzut și eu The Greatest Showman cu reticența specifică unui fan La La Land pentru că va fi greu ca un musical să-l egaleze sau să-l depășească în viitorul apropiat. Am fost influențată în a-l vedea de popularitatea acestuia, mai ales printre youtuberii din UK pe care îi urmăresc, chiar dacă trailer-ul nu m-a convins.

Am ajuns la finalul filmului și m-am întrebat: de ce a prins așa de bine la public? Exceptând muzica, which is really catchy and I get why people like it so much.

Comparația cu La La Land e nedreaptă pentru că acesta a avut poveste complexă și emoție reală. Luând în considerare faptul că The Greatest Showman se vrea a fi povestea lui P.T. Barnum, substratul filmului e tare subțire și aspectele ofertante sunt tratate superficial. The Greatest Showman a avut succes la public, criticii, însă, nefiind înduplecați de spectacol, sclipici și muzică. Lucru care mă duce iar spre dilema, ușor frustrantă, entertainment versus poveste. În detrimentul poveștii, pentru că după părerea mea asta s-a întâmplat cu The Greatest Showman. Continuă să citești „Acesta nu este un review la The Greatest Showman”

The Handmaid’s Tale. Povestea slujitoarei – sezonul 2

“My name is June Osborne.[…] I am…free.”

Primele minute sunt absolut tulburătoare. În cazul în care ai uitat care e atmosfera care înconjoară povestea, ei bine, aceste prime momente îți vor aminti prea bine că „The handmaid’s tale” nu e în nici un caz un serial pe care îl urmărești ca să te relaxezi și să te simți bine. Cel puțin nu e cazul meu.

E o senzație ciudată. Nu îmi face aproape deloc plăcere să-l urmăresc. Povestea mă incomodează foarte tare. Primul episod din sezonul doi mi-a dat fiori de la primele cadre. Serialul e atât de bine făcut încât nu te poți relaxa niciodată și e ca și cum ai privi Gilead printr-o fereastră chiar de la fața locului. Atât de bine e creată atmosfera. Ce se întâmplă mă înfurie și mă face să mă simt cumva fără puteri doar stând și uitându-mă la ce sunt supuse personajele din poveste.

Continuă să citești „The Handmaid’s Tale. Povestea slujitoarei – sezonul 2”

On writing – Misterul regelui. Despre scris

stephen-king---despre-scris---c1

Când spui Stephen King ce îți vine în minte?

Eu îl asociam doar cu poveștile de groază și cu filmul de neuitat ”It”, carte a beneficiat de o nouă ecranizare anul trecut. Clowns have never been scarier.

În misiunea mea de a învăța să scriu cât mai bine și a-mi face textele cât mai citibile, am căutat îndrumare unde altundeva decât în cărți. Ca la școală, am căutat un manual de how-to with a twist care să mă învețe lucruri noi, să mă facă mai înțeleaptă în acest sens.

Una dintre cărțile care mi-au ieșit în cale este cea a lui Stephen King numită ”On writing” (ro. ”Misterul regelui. Despre scris”). Am deschis-o cu un oarecare scepticism pentru că aveam niște prejudecăți având în vedere vasta lui opera horror, gândindu-mă ce fel de sfaturi poate oferi și că probabil sunt legate doar de acest gen de care mă apropii de cele mai multe ori spre deloc because I’m a scaredy cat. Continuă să citești „On writing – Misterul regelui. Despre scris”

Înapoi la început

florian-klauer-489-unsplash
Photo by Florian Klauer on Unsplash

Am citit un articol aseară despre sentimentul de a te simți împotmolit și fără inspirație. Una dintre sugestiile pentru recuperare era să te gândești care a fost motivul pentru care ai început activitatea sau job-ul în care te simți împotmolit/a. Cei dintre voi care îmi citiți blogul în mod regulat poate ați observat numărul mic de postări din ultima vreme. Periodic mă confrunt cu un blocaj în care mi se pare că fac prea puțin și articolele pe care le postez nu sunt suficient de bune, de smart, de cum-vrei-tu-să-i-zici și nu știu spre ce să mă orientez ca subiecte pentru articole. Prin urmare, sigur nu e prima introducere de genul acesta la un articol.

În astfel de perioade tind să mă cufund în citit și să nu forțez scrisul pentru că mă simt ca și cum am instalația minții înfundată. Efectiv nu curge inspirația fluid. Citesc pentru că încerc să caut o abordare fresh, caut idei, caut scânteia care să mă ajute să mă refocusez și să mă pun pe tastat. Continuă să citești „Înapoi la început”

Ready Player One

ready-player-one-movie-tie-in

Prin toamna anului trecut, decisă fiind să citesc mai multe cărți SF, am dat o căutare pe Google în căutarea celor mai populare titluri. Printre acestea se afla și Ready Player One scrisă de Ernest Cline, iar în luna decembrie o găsisem la un preț foarte bun online. M-am apucat de citit doar când am văzut că deja se apropie premiera filmului la care nu vroiam să merg fără să fi citit cartea.

Nu aș fi zis că mă va acapara în felul în care a făcut-o, mai ales pentru că e vorba destul de mult despre jocuri video și referințe din anii 80. Nu am nici o aversiune față de acestea, dar mă gândeam să nu cumva să fie povestea într-atât de geeky, tehnică și personajele prea cufundate în lumea virtuală, încât să mă deconecteze de la aceasta pentru că nu puteam să rezonez cu aceasta.

Dubiile acestea au fost spulberate rapid pentru că după o scurtă introducere din partea personajului principal, povestea demarează în forță și nu mai e cale de scăpare pentru că vei dori să știi constant ce se va întâmpla în continuare. Continuă să citești „Ready Player One”

Cum a fost conferința „The Woman” – Cluj-Napoca 2018

the-woman-2017-new

Așa cum vă spuneam în articolul anterior, anul acesta a fost a 7-a ediție The Woman iar eu am participat pentru prima dată.

Printre motivele pentru care am vrut să merg a fost țelul meu de a-mi ieși din zona de comfort chiar și într-o măsură cât de mică pentru a-i dovedi creierului meu că nu se va întâmpla nimic tragic dacă încerc lucruri noi asupra cărora am rețineri, însă de pe urma cărora știu că aș avea de câștigat.

Unui dintre scopurile mele la această conferință, în primul rând, a fost socializarea/networking-ul pentru că dacă ar fi după instinctul meu și starea mea de fapt, de om introvertit, aș sta doar în casă #CelMaiBunPlan. Who’s with me? Continuă să citești „Cum a fost conferința „The Woman” – Cluj-Napoca 2018”