Ecuația fericirii

ecuatia-fericirii-neil-pasricha-editura-publica
”Ecuația fericirii” de Neil Pasricha

Termenul de ”dezvoltare personală” a căpătat o conotație ușor negativă mai ales în ceea ce privește cărțile. Asta pentru că există o mulțime de cărți care au titluri pompoase, promit multe și nu livrează nimic. O citești și fie e plină de clișee, fie de sfaturi generaliste fără vreo aplicație clară, fie îți spune ceva ce știi deja, dar nu ți-a spus și cum să procedezi. Da, citatele sunt fain de pin-uit pe Pinterest și de postat pe Facebook, Instagram și Twitter pentru a aduna like-uri, dar ele rămân doar la stadiul acela dacă nu ai clar în minte cum anume se pot pune în practică.

Când vine vorba de această categorie de cărți, rafturile librăriilor, atât virtuale cât și fizice, sunt pline și cumva te simți deja suprasaturat, mai ales dacă ești pe bune interesat de dezvoltarea personală și experiențele de până acum cu aceste cărți au fost dezamăgitoare. Multe nu oferă valoare reală, sunt doar ”povești”. E nevoie de mai multă aplicație practică și de explicații, chiar științifice, care să vină să sprijine toate aceste sfaturi pentru o viață mai bună.

Eu sunt interesată de acest domeniu și chiar mai scanez această categorie căutând titluri bune. Știu cât e de important să fie lucrurile explicate cât mai clar, dar neapărat să existe aplicații practice chiar și cu exemple. Când vrei să faci ceva, vrei să faci o schimbare, e nevoie de pași clari, nu foarte dificili, care să îți și ofere rezultate. Altfel vei abandona rapid.

Ei bine, e foarte posibil să fi dat peste una dintre cele mai bullshit-free (excuse my language) cărți de dezvoltare personală. Pe măsură ce citeam ”Ecuația fericirii”, cu fiecare capitol, aprobam și mă gândeam că această carte e the real deal. Da, are și ea un titlu pompos pentru că trebuie să ne atragă atenția, însă și oferă informație pe măsură. Continuă lectura „Ecuația fericirii”

Cu ultima suflare

cu-ultima-suflare-c1

“Severe illness wasn’t life-altering, it was life-shattering. It felt less like an epiphany—a piercing burst of light, illuminating What Really Matters—and more like someone had just firebombed the path forward.”

 

Am știut la ce să mă aștept când am pus mâna pe această carte la un târg dedicat lecturii. Dar am știut și că e un must read și mi-am dorit să o citesc chiar dacă am fost avertizată pe social media că e o poveste tristă. Cartea este despre moarte, însă în aceeași măsură și despre viață, pentru că nu o poți avea pe una fără cealaltă.

Am fost foarte plăcut surprinsă să descopăr că nu e doar o poveste lacrimogenă, ci și o serie de gânduri despre moarte la modul cel mai autentic, curajos și lipsit de clișee. În ”Cu ultima suflare” îl vei întâlni pe Paul Kalanithi, un neurochirurg diagnosticat la 30 și ceva de ani cu cancer pulmonar, cu un prognostic deloc încurajator. Însă, a reușit să facă față situației în mod rațional, cel puțin pe hârtie, fără a se alimenta cu prea multe speranțe false. Cred că însuși procesul de scriere a constituit un soi de terapie pentru el și o modalitate de a continua să lupte în fiecare zi cu boala și cu gândul că timpul îi este limitat. Continuă lectura „Cu ultima suflare”

Corzi întinse

corzi-intinse-bjorn-borg-john-mcenroe-stephen-tignor-editura-publica-victoria-books
Carte apărută la Editura Publica

De mâine începe oficial turneul de tenis feminin de la Singapore care reunește cele mai bune 8 jucătoare ale anului. Agitația a început chiar de ieri când s-a făcut tragerea la sorți. Evenimentul e învăluit de mult fast și așteptări pentru că e unul dintre cele mai prestigioase ale anului poate și pentru că, cel puțin pentru cele 8 jucătoare, încheie sezonul de joc. Pe parcursul șederii cele 8 sunt răsfățate și implicate în diverse activități și interviuri cu presa. Premiile în bani nu sunt de neglijat, iar punctele sunt și ele semnificative comparat cu majoritatea turneelor. Pentru Simona e șansa mare de a-și asigura locul 1 cel puțin până la finalul anului.

Însă, după cum îți poți imagina, lucrurile nu au stat tot timpul așa. Dacă îți place să urmărești tenis și ai lacune în ceea ce privește istoria acestui joc captivant, atunci ”Corzi întinse” îți poate indeplini aceste nevoi. Chiar dacă pe coperta sunt puși doi dintre cei mai mari jucători ai anilor 70-80, cartea acoperă, după cum am zis deja, și parte din istoria tenisului pentru a înțelege mai bine de ce odată cu rivalitatea Borg-McEnroe tenisul a avut parte de mari schimbări în ceea ce privește regulile, dar și în ceea ce privește percepția publicului. Continuă lectura „Corzi întinse”

Introvertita și blog meet-ul

negative-space-picnic-city-river-sunset-ben-duchac
Negative Space

Se vorbește des despre efectele negative ale rețelelor sociale: despre faptul că creează dependență, că îți pot distrage lejer atenția de la alte lucruri mai importante și astfel riști să pierzi ore dând scroll fără să câștigi ceva de pe urma experienței, că ne creează o imagine falsă despre oameni și lume pentru că oamenii împărtășesc, în mare, doar experiențele pozitive și respectiv rețelele sunt în așa fel optimizate ca să ne ofere doar lucruri care ne-ar plăcea, care ne confirmă părerile.

Toate aceste argumente sunt valide și scopul meu acum nu e să le demontez. Această postare va avea un ton pozitiv pentru că voi scrie despre un lucru pozitiv pe care îl faciliează rețelele sociale, un lucru de care învăț să profit cât mai des și pe care am ajuns să îl apreciez mai ales datorită faptului că am un blog și îmi place să scriu.

Lucrul la care mă refer e posibilitatea de a cunoaște și de a interacționa cu oameni de oriunde din lume, de a găsi oameni cu aceleași preocupări care te pot ajuta pe drumul tău, dar și de a-ți face noi prieteni apoi offline. Prin Facebook, Instagram și Twitter am găsit oameni foarte faini cu care apoi m-am și văzut offline, oameni pe care poate în alte condiții nu i-aș fi întâlnit. Continuă lectura „Introvertita și blog meet-ul”

Borg vs. McEnroe

borg-mcenroe-poster
Imagine

”You don’t understand what the f**k it takes to play tennis. Do you know I go out there and give everything for this game? Everything! Everything in me gets left out on that f**king court and none of you understand it because none of you do it.”

În interviuri, auzi jucătorii de tenis vorbind despre presiunea resimțită: de a câștiga, de a deveni numărul 1 mondial, de a bate un anumit adversar pe care nu l-au mai învins niciodată. Mai des îi auzi spunând că nu resimt presiune, că se concentrează pe jocul lor și vor face ceea ce știu mai bine ca să câștige, dar de multe ori cred că adevărul e altul mai ales dacă e vorba despre un jucător foarte competitiv care își dorește neapărat să câștige. Însă și mai des îi auzi pe jurnaliști întrebându-i despre presiune și emoții negative și insistă în a-i întreba cât de mult îi afectează acesta în anumite circumstanțe. Răspunsurile sunt de cel mai multe ori rezervate, diplomate, fără a intra în detalii. E vorba aici și de strategie în ansamblu: nu vrei să știe adversarii sau staff-ul lor că tu ești stresat de un meci contra acestora.

Tocmai din cauză că jucătorii nu dezvăluie multe în interviurile lor, de fiecare dată când mai prinzi câte o informație din backstage în legătură cu procesul lor de pregătire și cum se simt de fapt, e foarte interesant și revelator și te ajută să-i înțelegi mult mai bine și să le înțelegi evoluția când ies pe teren.  Continuă lectura „Borg vs. McEnroe”

Povestea vieții tale

ted_chiang---povestea-vietii-tale---c1

Îți povesteam în postarea anterioară cum periodic tind să caut lecturi mai challenging care să mă pun pe gânduri, ba chiar să fac research pe Google ca să înțeleg conceptele menționate acolo sau chiar interviuri cu autorul în care explică de unde s-a inspirat și ce a vrut să obțină prin ceea ce a scris. Nu e ceva ce să vreau permanent să citesc, pentru că poate fi destul de obositor tot acest proces de a mă ține de firul narativ și de a încerca să descâlcesc înțelesuri, însă din când în când un asemenea ”chin” cognitiv e fix ceea ce am nevoie.

Anul trecut ”Arrival” a intrat în topul filmelor mele preferate și, citind despre el online, am aflat că e bazat pe un short story care am înțeles că a fost greu de adaptat pentru marele ecran datorită structurii poveștii. Însă, din acest punct de vedere ambele variante se bucură de mari avantaje. Vor urma SPOILERE (despre Arrival) așa că you’ve been warned.  Continuă lectura „Povestea vieții tale”

Underground

underground

„However we need to realize that most of the people who join cults are not abnormal; they’re not disadvantaged; they’re not eccentrics. They are the people who live average lives (and maybe from the outside, more than average lives) who live in my neighbourhood. And in yours.

Maybe they think about things a little too seriously. Perhaps there’s some pain they’re carrying around inside. They’re not good at making their feelings known to others and are somewhat troubled. They can’t find a suitable means to express themselves, and bounce back and forth between feelings of pride and inadequacy. That might very well be me. It might be you.”

Pe Haruki Murakami l-am descoperit într-un moment în care eram puțin satulă de lecturi ușurele și doream neapărat ceva mai challenging care să mă pun pe gânduri, o poveste care să mă absoarbă total. Și încă ce poveste mi-a fost dat să găsesc! O cunoștință mi-a povestit puțin despre scrierile lui Murakami și mi-a împrumutat 1Q84, puțin scary ca dimensiuni, însă cu toate astea eram super curioasă.

De atunci, mi-am propus să citesc cât mai multe dintre cărțile lui. Ce nu știam e că a scris și non-ficțiune și evident că am fost și mai curioasă de acest aspect. Am dat de ”Underground” și faptul că am și primit-o drept cadou de ziua mea anul trecut poate fi interpretat drept o aliniere a stelelor pentru ca eu să citesc cartea imediat, însă nu s-a și întâmplat așa. Am ajuns la ea doar în această vară și am terminat-o de citit pe meleaguri grecești. Continuă lectura „Underground”