Irezistibil. Dependența de tehnologie și afacerile din spatele ei

irezistibil-adam-alter-editura-publica

„La fel cum drogurile au devenit mai puternice de-a lungul timpului, așa s-a întâmplat și cu intensitatea recompensei oferite de obiceiuri. Creatorii de produse sunt mai inteligenți ca niciodată. Aceștia știu cum să ne provoace și să ne încurajeze să le folosim produsele nu doar o singură dată, ci iar și iar.”

„Irezistibil” e probabil genul de carte pe care nu-ți dorești neapărat să o citești pentru că reprezintă un wake-up call de genul ugly truth pe care nu vrei să-l știi. Sau îl știi, dar nu vrei să ți se confirme fără echivoc prin studii greu de ignorat.

Cartea este despre dependența de tehnologie și chiar dacă conștientizezi efectele negative ale expunerii prelungite la social media, de exemplu, parcă nu vrei să-ți fie confirmate banuielile și să-ți concentrezi atenția pe dovezi și explicații despre cum tehnologia te poate influența negativ. Mai ales dacă ești genul care face scroll pe social media de multe ori pe zi și mai ales dacă e primul lucru pe care îl faci când te trezești și ultimul înainte să te culci.

Chiar te înțeleg pentru că de prea multe ori fac și eu același lucru. Însă, de când am citit cartea, încerc cât mai des să îmi controlez aceste impulsuri. Nici nu deschid bine ochii că deja sunt cu ei în telefon și îmi bombardez creierul vulnerabil în primele ore ale dimineții, mai ales, cu tot soiul de informații mai mult sau mai puțin inutile. Continuă lectura „Irezistibil. Dependența de tehnologie și afacerile din spatele ei”

De unde cumpărăm cărți?

becca-tapert-391599
Photo by Becca Tapert on Unsplash

De vreun an și ceva mă bucur de un privilegiu care e o încântare constantă. Câteva edituri și o librărie online care mi-au oferit încredere și mă alimentează cu cărți mai des decât aș fi sperat și pentru asta le sunt foarte recunoscătoare. Îmi oferă noutăți, dar și titluri din lista de „to read”, care îmi satisfac curiozitățile și nevoia de lectură chiar peste abilitatea mea de a ține pasul cu titlurile care mi se prezintă în pachetele primite.

Însă asta nu înseamnă că nu mai cumpăr cărți, chiar dacă nu atât cât mi-aș dori întotdeauna pentru că deocamdată nu am un buget suficient de generos ca să țin pasul cu titlurile care îmi stârnesc interesul constant. Recunosc că atunci când pun ochii pe câte un titlu caut oferte și reduceri și urmăresc mai multe site-uri online pentru cărți în format fizic, dar și site-ul Amazon pentru cărți în format Kindle. Se poate ca în ultima vreme să fi luat mai mult cărți reduse și online, decât la preț întreg și dintr-o librărie fizică. Lucru care îmi cam sta pe creier în ultima vreme și care a dat naștere unei dileme: să cumpăr cărți local sau online urmărind oferte? Nu e ceva revoluționar și nemaiauzit însă nu am mai simțit acest lucru atât de pregnant ca până recent. Câte o mișcare tectonică pe rând, ca să nu cumva să dea creierul erori de funcționare. Continuă lectura „De unde cumpărăm cărți?”

Tenis. Sportul inventat de diavol

tenis_01
Editura Corint

În anul 2014 nu știam nimic despre tenis. Ba chiar aveam percepția că ar fi plictisitor. Nimic mai fals, dar asta e altă poveste.

Tenisul l-am descoperit la ediția Roland Garros din acel an pentru că o jucătoare româncă făcea senzație bătând jucătoare bună după jucătoare bună și punându-i probleme Mariei Sharapova în finală. Bineînțeles, era vorba de Simona Halep. După acel Roland Garros m-am lipit definitiv de tenis, iar la meciurile cu miza ale Simonei am niște emoții de tulai Doamne, parcă e vorba de soarta mea în joc. În finala de la RG de anul trecut când Simona avea set câștigat și 3-0 în al doilea set parcă simțeam cum îmi dau lacrimile văzând-o deja cu trofeul în mână. După trei ani, tot nu mi-am învățat lecția.

Acum nu e cazul să ne amintim de turnura pe care a luat-o meciul și cum am avut motive de plâns, dar nu de fericire. Până nu se strigă ”game, set and match” meciul nu e gata și se pot întâmpla multe surprize mai mult sau mai puțin plăcute. Așa că niciodată să nu te bucuri sau să te întristezi până nu ai o certitudine. În fine, să ne suflăm nasul și să tragem aer în piept, pentru că amintirea mai doare puțin, dar și pentru că trebuie să ne ținem tari și concentrați pe a trimite vibe pozitiv Simonei ca să o țină glezna pe mai departe.

Ce urma să aflu mai apoi ținea mult de cum se desfășoară jocul, lucruri despre jucătorii din top și viața relativ privilegiată pe care o duc. Relativ pentru că din punct de vedere financiar sunt asigurați, dar proprii demoni tot îi mai bântuie când mai pierd meciuri și lucrurile nu merg așa cum și-ar dori. Însă înainte de a ajunge în top se întâmplă multe alte lucruri care nu se văd la TV sau pe altundeva. Se parcurg etape care sunt probabil la fel de grele, dacă nu și mai grele, decât cele prin care trec cei de sus din top.

Continuă lectura „Tenis. Sportul inventat de diavol”

Turtles all the way down. Un șir infinit de țestoase

IMG_20171207_125338_477

În anul 2017, parcă mai mult ca niciodată, am văzut multe discuții online axate pe sănătatea mintală. Nu în limba română bineînțeles, ci în limba engleză. Poate că e din cauza faptului că urmăresc oameni implicați în astfel de cauze sau care au sănătatea mintală drept preocupare frecventă fie că au un interes personal fie că se confruntă direct cu astfel de probleme. Când intri într-o bulă online, sistemul nu face decât să îți concentreze informația și mai mult în acea direcție, așadar aceasta ar putea fi o cauză a faptului că am rămas cu această impresie că cel puțin în UK discuția despre sănătatea mintala a fost în top.
Prin urmare, nu e de mirare că încep să apară mai multe cărți de ficțiune care se axează pe subiecte legate de sănătate mintala. Când am început să citesc cea mai nouă carte a lui John Green nu știam absolut nimic despre ea, am vrut să o citesc doar pentru că el a scris-o. Dintre cărțile lui le-am citit pe toate mai puțin una (Will Grayson, Will Grayson), însă preferata mea rămâne ”The fault in our stars”.

Titlul “Turtles all the way down” (”Un șir infinit de țestoase”) reprezentă o vorbă destul de cunoscută (nu și de mine) și face într-o anumită măsură referire la subiectul cărții, însă până nu o citești nu prea ai cum să-ți dai seama cum se potrivește în contextul poveștii chiar dacă știi deja ce înseamnă această vorbă. Continuă lectura „Turtles all the way down. Un șir infinit de țestoase”

Never let me go – Să nu mă părăsești

never-let-me-go-film-tie-in

”Never let me go” (”Să nu mă părăsești”) de Kazuo Ishiguro e a doua carte a unui scriitor japonez (născut în Japonia, dar mutat în copilărie cu părinții în Marea Britanie) pe care o citesc. Povestea a avut un impact semnificativ asupra mea la fel ca prima pe care am citit-o (”1Q84” de Murakami) chiar dacă o știam deja (despre film am scris în 2011 aici). Adaptarea ei o văzusem mai demult și mi-a rămas în minte de atunci. Îmi amintesc și strângerea de inima care m-a însoțit pe parcursul ei. Dacă ești în căutarea unui titlu care să te provoace emoțional și intelectual, ei bine această carte e o opțiune foarte bună.

Povestea e scrisă din perspectiva unui femei pe nume Kathy H. în vârstă de 28 de ani. Toată cartea e sub forma unui jurnal care ne poartă prin etapele vieții ei de până atunci, începând cu copilăria petrecută în totalitate la o școală împreună cu un număr semnificativ de alți copii și adolescenți. În afară de gândurile ei, mai avem parte și de mărturisiri despre Tommy și Ruth, cei mai apropiați prieteni ai ei și detalii despre legătura dintre ei trei. Continuă lectura „Never let me go – Să nu mă părăsești”

Ecuația fericirii

ecuatia-fericirii-neil-pasricha-editura-publica
”Ecuația fericirii” de Neil Pasricha

Termenul de ”dezvoltare personală” a căpătat o conotație ușor negativă mai ales în ceea ce privește cărțile. Asta pentru că există o mulțime de cărți care au titluri pompoase, promit multe și nu livrează nimic. O citești și fie e plină de clișee, fie de sfaturi generaliste fără vreo aplicație clară, fie îți spune ceva ce știi deja, dar nu ți-a spus și cum să procedezi. Da, citatele sunt fain de pin-uit pe Pinterest și de postat pe Facebook, Instagram și Twitter pentru a aduna like-uri, dar ele rămân doar la stadiul acela dacă nu ai clar în minte cum anume se pot pune în practică.

Când vine vorba de această categorie de cărți, rafturile librăriilor, atât virtuale cât și fizice, sunt pline și cumva te simți deja suprasaturat, mai ales dacă ești pe bune interesat de dezvoltarea personală și experiențele de până acum cu aceste cărți au fost dezamăgitoare. Multe nu oferă valoare reală, sunt doar ”povești”. E nevoie de mai multă aplicație practică și de explicații, chiar științifice, care să vină să sprijine toate aceste sfaturi pentru o viață mai bună.

Eu sunt interesată de acest domeniu și chiar mai scanez această categorie căutând titluri bune. Știu cât e de important să fie lucrurile explicate cât mai clar, dar neapărat să existe aplicații practice chiar și cu exemple. Când vrei să faci ceva, vrei să faci o schimbare, e nevoie de pași clari, nu foarte dificili, care să îți și ofere rezultate. Altfel vei abandona rapid.

Ei bine, e foarte posibil să fi dat peste una dintre cele mai bullshit-free (excuse my language) cărți de dezvoltare personală. Pe măsură ce citeam ”Ecuația fericirii”, cu fiecare capitol, aprobam și mă gândeam că această carte e the real deal. Da, are și ea un titlu pompos pentru că trebuie să ne atragă atenția, însă și oferă informație pe măsură. Continuă lectura „Ecuația fericirii”

Cu ultima suflare

cu-ultima-suflare-c1

“Severe illness wasn’t life-altering, it was life-shattering. It felt less like an epiphany—a piercing burst of light, illuminating What Really Matters—and more like someone had just firebombed the path forward.”

 

Am știut la ce să mă aștept când am pus mâna pe această carte la un târg dedicat lecturii. Dar am știut și că e un must read și mi-am dorit să o citesc chiar dacă am fost avertizată pe social media că e o poveste tristă. Cartea este despre moarte, însă în aceeași măsură și despre viață, pentru că nu o poți avea pe una fără cealaltă.

Am fost foarte plăcut surprinsă să descopăr că nu e doar o poveste lacrimogenă, ci și o serie de gânduri despre moarte la modul cel mai autentic, curajos și lipsit de clișee. În ”Cu ultima suflare” îl vei întâlni pe Paul Kalanithi, un neurochirurg diagnosticat la 30 și ceva de ani cu cancer pulmonar, cu un prognostic deloc încurajator. Însă, a reușit să facă față situației în mod rațional, cel puțin pe hârtie, fără a se alimenta cu prea multe speranțe false. Cred că însuși procesul de scriere a constituit un soi de terapie pentru el și o modalitate de a continua să lupte în fiecare zi cu boala și cu gândul că timpul îi este limitat. Continuă lectura „Cu ultima suflare”