Update vinovat

lefkada 1

Poza aceasta mi se pare definiția relaxării totale. E una dintre pozele surprinse în vacanță, în primele zile, despre care aproape am uitat și am fost surprinsă să o văd când am descărcat pozele din aparat. Când ești în vacanță intri într-un soi de bulă de liniște și relaxare când singura preocupare e ce plajă să alegi, mai ales pe o insulă precum Lefkada unde am fost anul acesta, și la ce restaurant să mănânci la cină. Timpul pare că se comprimă și înainte să-ți dai seama se și duce săptămâna.

De fiecare dată când merg pe o insulă în Grecia devine tot mai evidentă dorința de pe lista mea/bucket list ca în fiecare vară să petrec vreo două săptămâni în așa locație. Îmi priește tare mult atmosfera și liniștea de acolo, de mâncare nici nu mai zic pentru că e una din preferatele mele.

Postarea mea nu e ca să vă prezinte ce am făcut în vacanță, nici nu ar fi multe de povestit, ci e mai mult un soi de update, având în vedere că a trecut prea mult timp de când am postat ultima dată. Așa ceva nu trebuie să se mai repete.

Recunosc că am nevoie de mai multă consistență și de activități zilnice care să-mi îmbunătățească abilitatea aceasta de a scrie, fie că urmăresc ceva curs sau interviuri cu scriitorii preferați, fie că citesc o carte anume sau că scriu efectiv ceva. Da, poza de la început e reprezentarea relaxării însă e total opusul la ceea ce simt acum. E vorba de un soi de vinovăție la mijloc pentru lipsa de dedicare și consistență și lipsa de idei nu e o scuză. Pentru că nu de idei duc lipsă.

Recent mi-am dat seama că practic cu mare angajament și cu prea mare succes, autosabotajul. Fac ce fac și mă descurajez din a scrie. Fie e vorba de pretenții de perfecțiune (total nerealiste), fie procrastinez, fie las gălăgia din jur să și îmi amuțească inspirația. Când zic gălăgie mă refer la social media, televizor, seriale sau gânduri precum „not good enough”. Thank you, brain!

Apropo de inspirație, Elizabeth Gilbert scrie în cartea ei ”Big magic”, pe care ți-o recomand să o citești dacă este interesat/ă de domeniul creativității, că inspirația nu vine când vrei tu. Apare oarecum spontan și poate fi o singură idee sau un vers sau o melodie (depinde cu ce lucrezi) și vine, te trage de mânecă, îți cere atenția și e foarte important să-i dai atenție atunci când îți șoptește la ureche, pentru că dacă o amâni prea mult pleacă la altcineva. Aceasta e una dintre descrierile care mi se potrivesc și recent mi-am dat seama că nu dau suficientă atenție, nu fructific aceste ocazii așa cum ar trebui.

În ceea ceea ce mă privește, ideile le percep ca un soi de sclipiri scurte la nivelul minții, nu foarte intense. Însă, dacă le urmez, lumina se intensifică și are o durată mai mare. Mi s-a întâmplat de prea multe ori să îi spun inspirației „nu acum” și, atunci când am vrut să o chem iar, lumina a fost prea slabă și magia momentului nu a mai fost acolo. Pentru că, în cazul meu, atunci când am o idee îmi vin direct cuvintele și frazele în minte și dacă le concretizez pe hârtie automat intru în starea aceea mișto de flow și apoi pagina, fie virtuală sau fizică, se umple înainte să-mi dau seama. Musai trebuie să recitesc ”Big magic”.

Chiar dacă această postare nu are neapărat o structură și e mai mult un soi de stream of consciousness, e o dezvăluire pe care simțeam că trebuie să o fac. O fi melancolia de toamnă. Poate și tu, ca persoană căreia îi place să scrie, te confrunți cu proprii demoni care nu îți permit să te manfești așa cum ți-ai dori și atunci postarea asta te va ajuta puțin. Eu caut să mă inspir de la alții și caut dezvăluiri sincere ale altor autori pentru că adevărul e că să scrii liber de constrângeri și de îndoieli e tare greu. Pentru fiecare idee de text vine o echipă semnificativă de îndoieli care îți taie avântul.

Poza acesta de mai sus cred că o să o printez și o să o fixez pe mood board-ul pe care îl țin pe birou ca să-mi amintesc să inspir adânc și să perseverez spre atingerea propriilor scopuri, visând la viitoare vacanțe pe insule grecești și cu riscul de a saliva cu gândul la moussaka și kataif.

Acum că am terminat cu ventilarea emoțională, hai cu inspirația! (I mean, a girl can dream, right?)

olga signature purple

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s