O proiecție incertă

Era marți ora 14 când am mers la unul dintre cele două cinematografe din centrul Clujului ca să văd o comedie franțuzească. Din experiența mea cu acestea știam că cel mai probabil va merita vizionarea pe marele ecran și va urma o oră și jumătate cu râsete și relaxare.

Am ajuns la cinema cu vreo 10 minute înainte de începerea filmului și m-am apropiat de casa de bilete să cer unul pentru mine și mi se spune că trebuie să mai aștept pentru că dacă e doar un singur om proiecția nu se ține. Am fost destul de surprinsă să aud că nu mai sunt doritori. OK, înțeleg că mulți lucrează marțea la acea oră, dar sunt liceeni și studenți care sunt liberi mai ales într-un oraș în care aceștia sunt numeroși.

Am decis să stau și să aștept poate-poate mai apar câteva persoane ca să nu mă întorc în altă zi. M-am retras în holul cinematografului butonând telefonul (nu știu cât de corectă e exprimarea pentru că e mai mult touch screen decât butoane, dar știi tu la ce mă refer), aruncând câte o privire spre intrarea cinematografului și spre oamenii care mai pășeau înăuntru în speranța că cineva mai e doritor de filmul de la acea oră.

Sunt conștientă că acel interval de timp nu e reprezentativ pentru frecvența cu care în general se văd filmele la alte ore, la acel cinematograf, mai ales filme precum blockbuster-ele de la Hollywood sau cele care au fost premiate. Însă, nu am putut să nu mă gândesc la turnura pe care a luat-o soarta celor actual două cinematografe din oraș după ce s-au deschis mall-urile cu ale lor multiple săli de cinema și oportunitatea alegerii dintr-o listă mai lungă de filme.

Unul dintre ele, cel mai mare, a avut parte de o renovare semnificativă, iar lista de filme proiectate s-a mărit, însă opțiunea orelor e limitată. Trebuie să plănuiești din timp ziua și ora la care să mergi. Dacă nu ajungi atunci, dar neapărat vrei să vezi filmul, vei alege inevitabil să mergi la cel din mall. Celălalt cinematograf din centru a devenit oarecum mai de nișă pentru că, deși putem vedea și acolo filmele populare ale săptămânii, există un bonus pentru cinefili. Acesta constă în faptul că se pot vedea și filme independente sau de festival pe care nu ai șansa să le vezi altundeva pe marele ecran în oraș.

În plus, urgența de a vedea un film nou lansat nu e resimțită de toată lumea. Astfel, acest grup preferă să aștepte lansarea în format digital și să vadă filmul ceva mai confortabil, de acasă, atunci când doresc, având în vedere opțiunile tot mai variate, și în România, de a vedea filme la calitate HD pe orice device cu ajutorul sistemelor audio care pot imita experiența din cinematograf. Însă, totuși, acestea nu se pot compara.

În recent lansatul și aproape premiatul cu Oscar la categoria Best picture, minunatul film „La la land”, există o scenă la un moment dat în care personajul Emmei Stone, Mia, participă la o discuție în care un cuplu povestește despre cum a achiziționat un sistem de sunet care oferă o experiență chiar mai bună decât cinematograful și cum cinematograful, în zilele noastre, nu are condiții suficient de bune, iar lumea vorbește în timpul filmului. Într-un alt moment al filmului Mia și Sebastian, personajul lui Ryan Gosling, merg la un cinematograf din oraș pentru a vedea un film vechi, iar mai târziu când Mia trece cu mașina pe strada cu cinematograful observă că acesta se închisese.

„La la land” e genul de film care e făcut pentru a fi văzut în cinema. A-l vedea doar la televizor sau la un alt device, chiar și cu cel mai bun sistem audio, tot nu-i va face dreptate așa cum doar ecranul și sala de cinema pot. Cred că ceva din magia lui se pierde odată ce îl reduci la un ecran de dimensiuni mici. Pentru „La la land”, dar și alte filme care pot fi admirate din punct de vedere vizual doar pe un ecran mare precum cel din cinema, merită efortul de a ieși din confortul casei noastre și a păși în holul cinematografului apropiat unde simți miros de popcorn și poți împărți satisfacția sau dezamăgirea unui film împreună cu alți oameni care nu-și pun problema să aștepte un film să iasă pe format digital și care simt entuziasmul unei premiere mult așteptate.

Cu câteva minute înainte de proiecție au mai apărut două persoane care au decis să ia bilet pentru comedia franțuzească. Am intrat în sala imensă de cinema și m-am așezat în jumătatea diferită de a lor. Comedia a fost reușită și cu un farmec pe care doar la filmele de comedie franțuzești l-am detectat deocamdată. Am râs și a fost o relaxare binevenită.

Sper că filmele care au urmat în acea zi au umplut mai mult de trei scaune. Mai mult ca sigur trebuie să fi fost așa. Doar unul era cu super eroi, iar celălalt adevăratul câștigător al premiului Oscar pentru Best picture de anul acesta. În plus, deși azi poți trece cu mașina pe lângă cel puțin două cinematografe demult închise, mai sper că măcar cele două care funcționează acum în centru să nu devină doar decorul unor amintiri ale unor momente frumoase precum cinematograful din „La la land” unde Mia și Sebastian au avut prima întâlnire.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s