Despre liceu și BAC

Citind ”The Element: How Finding Your Passion Changes Everything” și despre felul în care Sir Ken Robinson pune problema educației făcând comparație între educația standardizată și cea personalizată, dar nu numai, m-a făcut să mă gândesc și să-mi reamintesc anii de școală și cum s-au desfășurat aceștia, mai cu precădere anii de liceu.

Se presupune că la liceu ar trebui să te orientezi, în alegerea profilului, în funcție de materiile care te atrag cât de cât pentru că pe unele le vei studia mai aprofundat decât alte profile. De asemenea, se mai presupune că la liceu ar trebui să începi să-ți definești pasiunile, să îți dezvolți aptitudini, să începi să descoperi ce anume îți place și la ce ești bun pentru că mai apoi să faci o alegere potrivită în ceea ce privește facultatea dacă în direcția ei vrei să te îndrepți.

Însa, precum ai descoperit deja (sau urmează să descoperi), la liceu se pune mult accent pe materii precum: limba română, matematică, fizică, chimie, biologie, poate istorie și geografie și mai își fac loc limbile străine pe care elevii termină liceul prin a le ști mai mult sau mai puțin. Încă îmi amintesc cât de simplist a fost examenul oral la limba engleză.

Despre dezvoltarea creativității nu se prea poate pune problema. În clasa a 11-a și a 12-a nici măcar nu mai aveam muzica și desen în program. Nu că ar fi ajutat felul în care acestea fuseseră făcute până atunci. La desen trebuia să pictam diverse lucruri și peisaje și vă puteți da seama ce plăcut era pentru mine din moment ce eram complet antitalent la așa ceva.

Felul în care erau abordate majoritatea materiilor nu prea avea cum să te stimuleze în mod deosebit pentru că metoda era de a învața pe de rost informații și apoi trebuiau redate la evaluarile orale și scrise:

·         Matematica era despre formule: ce am avut de învățat pentru Bac erau o grămada de formule pe care dacă erai norocos și aveai un profesor care să te ajute să înțelegi unde si cum trebuiau folosite, nici nu aveai nevoie să faci mai mult. A fost oarecum frustrant să văd ce parte mică din tot ceea ce trebuia să învățăm în 4 ani de liceu, și multe aspecte fiind mai greu de înțeles decât altele, a fost de folosit pentru Bac. De ce a trebuit să învățăm concepte matematice, formule și procedee complicate de care oricum nu aveam nevoie pentru marele examen? Îmi pun întrebarea asta pentru că nu mă interesa să studiez matematica mai departe. Examenul de Bac la mate a fost mult mai ușor decat alte teste pe care le-am dat în anii de liceu.

·         Limba română era despre definiții și comentarii standardizate pe care era musai să le înveți pentru a lua notă mare. Vreo 2-3 cărți mi-au plăcut pe bune la liceu și atunci memorarea anumitor elemente, de bifat în comentarii, mergea ceva mai ușor. Loc de remarci sau interpretări personale nu era. Să înveți să gândești critic trebuia să o faci de altundeva pentru a te descurca la exercițiul argumentativ care exista acolo in subiectele de Bac.

Despre restul materiilor nici nu mai are rost să detaliez pentru că se desfășurau după același format.

Dacă ești genul care nu are probleme în a memora și reda apoi informații exact așa cum ți-au fost oferite, probabil că nu ai fost foarte deranjat de felul în care s-au desfășurat anii de școală. Poate pentru tine chiar a fost abordarea potrivită.

Poate că vei vedea ce note am luat eu la Bac și vei zice că de ce mă plâng. Ei bine, nu e vorba că nu m-am adaptat mersului lucrurilor, însă adaptarea nu înseamnă și plăcere pentru ceea ce faci sau un sentiment de confort. Eram tare emotivă în liceu, iar situațiile de examinare reprezentând un mare stres pentru mine, exista tot timpul posibilitatea unui blocaj și de a uita informații memorate, dar nu și neapărat bine stăpânite sau înțelese. Astfel, era în pericol o notă mare și mai apoi media bună mult vânată de cei care vroiau să intre la facultate. Ascultările erau teroare pentru mine pentru că oricât de bine știam materia, emoțiile erau prezente și erau la un nivel care nu îmi făcea bine pe moment. Îmi aduc perfect aminte de pregătirile pentru examenul oral la română și cum pentru asta eram scoși în prima bancă, în fața profesorului, exact cum urma să se întâmple și la examen. Problema nu era că nu știam să răspund (okay, au fost câteva dăți când nu învățasem) dar și dacă îmi plăcuse cartea în cauza tot nu aveam curaj suficient să ies în față de bună voie. (I volunteer as tribute gif) Emoțiile erau compleșitoare. Chiar și atunci când eram nevoită să răspund aveam nevoie de câteva momente să mă pot concentra. Îți poți da seama că nu era deloc plăcut. La examenele scrise era ceva mai ok pentru că acolo aveam doar hârtia în față și mă puteam concentra ceva mai ușor și mai rapid.

Pentru asemenea situații ar fi fost esențiale ore adevărate de psihologie. Am ales psihologia ca materie de examen la Bac însă materia era un cumul de definiții și clasificări care nu îți erau de folos în situații reale de viață. Psihologia e un domeniu foarte ofertant și provocator și știind și înțelegând anumite noțiuni și procese poți naviga mai optim prin furtunile emoționale. Mai mult, poți ajunge să te cunoști mai bine în momentul în care conștientizezi și înțelegi de ce acționezi într-un anumit fel în anumite situații. Cred că ar fi necesare astfel de materii precum psihologia care să te scoată din rutină și care să te ajute să te dezvolți și să-ți ofere instrumente utile pentru a face față provocărilor practice și emoționale din viață.

Ceea ce regret e că nu am făcut încă din liceu activități de voluntariat. Am fost voluntar doar în timpul masteratului, la TIFF, și a fost o alegere mai mult decât bine venită. Cred că e una dintre cele mai bune metode de a-ți completa educația, pe lângă a citi cât mai mult și mai variat, a cunoaște ceea ce îți place și ce nu ca o eventuală carieră, fiind și o oportunitate de a întâlni oameni foarte diferiți, a-ți crea conexiuni și chiar de a ieși din zona de comfort.

Pentru unii dintre noi sistemul funcționează bine și e o abordare care e confortabilă. Am avut colegi care nu păreau să se chinuie prea tare și luau note mari. Sunt aproape convinsă că dacă îi trezeai în mijlocul nopții să-i evaluezi nu ar fi avut probleme în a răspunde corect la întrebări. Dar asta e în regulă. Fiecare avem modul nostru de a asimila informația.

Ken Robinson face distincția între sistemul de asigurare a calității fast food si sistemul Michelin pentru a ilustra mai clar comparația educație standardizată versus educație personalizată:

”In the restaurant business, there are two distinct models of quality assurance. The first is the fast food model. In this model, the quality of the food is guaranteed, because it is all standardized. The fast food chains specify exactly what should be on the menu in all of their outlets. […] They specify how the room should be decorated and what the staff should wear. Everything is standardized. It’s often dreadful and bad for you. […] but at least the quality is guaranteed.

The other model in quality assurance in catering is the Michelin guide. In this model, the guides establish specific criteria for excellence, but they do not say how the particular restaurants should meet these criteria. […] it is up to every restaurant to meet them in whatever way they see best. They are then judged not to some impersonal standard, but by the assesments of experts who know what they are looking for and what a great restaurant is actually like.”

Cel mai probabil mulți dintre noi am fi fost mai avantajați de un sistem personalizat sau modalități mai creative, mai aplicate de învățare și am fi beneficiat de implicarea activă în educația noastră decât să rămânem receptori pasivi. Am fi beneficiat și de implicarea în acțiuni care să ne permită să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine pentru a ne minimaliza posibilitatea unei alegeri greșite în ceea ce privește cariera. Memorarea și apoi redarea unor informații fără ca acestea să fi fost supuse unei analize critice și unui filtru personal nu are cum să fie benefică și, cu atât mai mult, stimulantă pe termen lung. Cred că mulți copii sunt demotivați și din ce în ce mai puțin implicați cu adevărat în propriul proces de învățare din moment ce nici un minim de feedback nu le este cerut în legătură cu ce au de învățat și mai ales în legătură cu modul de învățare al acelor cunoștințe necesare.

Astfel, ajung să învețe pentru motive greșite: pentru frica de note mici, pentru că notelor li se acordă o importanță mult prea mare și copiii ajung să creadă că notele îi definesc și mai apoi ajung să facă judecăți de valoare pe baza acestora. Presiunea evaluarilor ajunge prea mare, iar cei emotivi ajung să fie influențați negativ și să acționeze poate chiar sub nivelul abilităților lor punându-și „în pericol” o medie bună care mai apoi să-i ajute să acceseze un loc la buget la facultate.

Cred că mulți dintre noi conștientizăm câte sunt în neregulă cu felul în care se produce educația și efectele pe care aceasta le are și le va avea în anii ce vin. Eu am încheiat etapa educației tradiționale, însă nu pot să nu mă gândesc la generațiile care o străbat acum și cu ce anume vor rămâne la final, în ce măsură vor alege cariera pe care și-o doresc, care știu că li se potrivește cu adevărat. Mai ales, în ce măsură își vor fi descoperit „elementul” acela despre care tot vorbește Ken Robinson. Fie ca alegi să crezi în validitatea acestuia sau nu, tot nu poți exclude necesitatea unei bune cunoașteri de sine și a propriilor abilități pentru a păși cu încredere pe drumul plin de provocări al carierei.

Ție cum ți s-a părut perioada liceului?

2 thoughts on “Despre liceu și BAC”

  1. Eu imi permit sa comentez ca am fost in aceeasi clasa la liceu 🙂 eu am fost norocoasa ca la profilul nostru se studia mult ceea ce imi placea si ceea ce fac si acuma : biologie, chimie, fizica. Mult , dar si profesori foarte buni care m-au motivat sa continui ! Dintre materiile din afara profilului, iarasi nu o sa il uit niciodata pe profesorul de romana, care, desi avea stilul lui , mi-a dezvoltat extraordinar de mult vocabularul si felul de a scrie! Deci perioada mea din liceu a fost exact ceea ce trebuie ! Poate trebuie atentie mai mare la alegerea profilului.. Dintre materiile ce ar trebui studiate mai mult ar fi acordarea primului ajutor (!!), ceva studii de finante , si neaparat educatie civica mai aprofundata !! Materii care sa te pregateasc sa fii un cetatean al unei comunitati. In ceea ce priveste bacul, a fost unul dintre cele mai usoare lucruri facute in viata, poate si pentru ca nu conta nota pt admitere, cum ar trebui sa fie la toate facultatile!Lorincz Tunde

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s