Experienţe, parcări şi cerşit

Ca tot omul, mai merg şi eu la supermarket să mai iau una alta de mâncare. Nu ştiu cum e prin parcarea altor magazine, dar exact la cel la care merg eu cel mai des, vezi de cele mai multe ori una, două persoane care cerşesc pe lângă maşini şi fie îţi cer să le dai lor coşul, ca să ia cei 50 de bani, fie adună bani pentru o persoană bolnavă (or fi reale cazurile astea?).

Eu sincer nu prea am impulsul de a le satisface cerinţa. O fi bine, o fi rău…who knows? Poate şi ştirile sunt de vină că ne fac să ne gândim doar la ce-i mai rău. Nu prea ştiu cum să reacţionez când mi se cer bani în astfel de situaţii. Mi se pare dramatic (puţin spus) când văd o femeie cum umblă cu bebeluşul în braţe sau chiar la sân, când e frigul sau arşiţa mai mare prin parcare la cerşit. N-aş şti de unde să încep să explic ce îmi trece prin minte şi ce simt în acele momente. Dar nu asta e idea acum.

Vreau doar să vă povestesc două întâmplări, de pe parcursul unei singure săptămâni (nu ştiu cum s-a nimerit aşa) fără să judec sau să critic persoanele implicate.

După cum spuneam, mă întorceam la maşină cu coşul de cumpărături şi se apropie un copil de vreo 4 ani şi îmi cere coşul. După care se uita el mai atent la maşina şi zice pe un ton foarte entuziasmat arătând către sigla maşinii “asta-i volkswagen, asa-i? eu ştiu că am învăţat.” L-am lăudat puţin şi am încercat să-i răspund pe acelaşi ton, dar faţa mea sigur exprima cu totul altceva. Pe drum spre casă, mă gândeam la viaţa lui şi cum probabil altceva nu ştie, nu cunoaşte alt stil de viaţă. El doar ştie că trebuie să vină aici la parcare şi să fie simpatic ca să-l ajute lumea şi cerşeşte câteva ore. Probabil copiii au o “rată de succes” mai mare la cerşit. Îi înduioşează mai mult pe adulţi. N-ai cum să nu te gândeşti cât de twisted ţi se arată viaţa uneori.

A doua întâmplare a fost tot într-o parcare, dar una dintre cele cu plată din centru. Mă duc către automat să plătesc parcarea şi se apropie doi adolescenţi si unul dintre ei mă întreabă pe un ton foarte de smecher “ce faci, frumoasa?”. Evident că m-am blocat. Eram cu portofelul în mână, aproape închisă în cabina aia şi nimeni la rând în spatele meu. L-am ignorat. Am scos bancnote de un leu să plătesc şi zice “nu merge cu un leu, doar cu 5 sau 10. O sa-ti dea rest.” Şi mi-am gasit glasul “sigur îmi dă rest?” şi bag de 5 lei. “Vezi, ai grijă, că îţi aruncă restul afară, ţine mâna aproape.” zice, încercând să mă ajute. Mă gândeam ca doar nu o să mi smulgă din mână sau nu o să vrea să-i fure dacă m-a avertizat că aparatul îi aruncă pe jos şi mi-a şi zis să fiu atentă.

Astept, îmi iau restul, iau cartela şi dau să plec la maşină. Îmi cere bani. Îi dau un leu că îmi era la îndemână şi îi zic, nu ştiu de unde mi-a venit “uite, te ajut că şi tu m-ai ajutat pe mine.” Nu ştiam cum să plec mai repede că încă era oarecum suspicioasă. Mă grăbesc să ies din cabină şi îl aud din spate şi pe al doilea băiat că cerşea, pe un ton mult mai stins, şi el bani. Nu mă întorc din drum, dar îl aud pe băiatul căruia îi dădusem un leu că îi spune “lasă că împărţim”.

Nu pot să explic cum m-am simţit când l-am auzit. Mă gândeam “ce să împartă? ce face cu 50 de bani?”.  Poate trebuia să-i dau mai mult că aveam de unde.

Şi uite aşa. Încă mă “bântuie” întâmplările astea. Mă gândesc de ce oare le-am experimentat şi de ce nu am avut mai mult curaj. Mă mai gândesc şi cum “ştirile” de la TV ne sperie, poate uneori mai mult decât trebuie. În plus, cât de nedreaptă pare a fi viaţa uneori şi cum, de fapt, nu suntem egali în privinţa atâtor aspecte.

Experienţele tale cum au fost?

4 thoughts on “Experienţe, parcări şi cerşit”

  1. chestia cu stransul banilor pentru persoane bolnave este reala dar din pacate doar 2% din totalul strans chiar merge spre acea persoana :|. Este un fel de "te ajut, dar mai intai ma ajut pe mine" si nu se merita sa donezi bani asa. In legatura cu cersitul, o colega de-a mea a patit-o de a urlat la un tiganus si nu i-a dat niciun ban iar apoi a venit copilul cu o fisa de 50 de bani si i-a zgariat masina. Eu personal ii ignor si in cazul in care treaba devine insistenta ridic tonul si le cer sa plece. Works every time 🙂

    Like

  2. 2%? nu stiam ca doar asa de putin. aia e aproape 0.da, probabil ca ignoratul sau o atitudine mai severa e solutia potrivita. ca daca se continua cu impartitul de bani, asa mai mult se incurajeaza cersitul.

    Like

  3. Ce am patit eu acum 2 ani, cam asa ceva:)Ma intorceam de la facultate si eram pe undeva la gara. M-am intalnit cu o cunostinta mai veche si ne-am oprit ca na…sa salut omul, sa vad ce mai face. In nici macar 1 minut a venit o doamna imbracata binisor si ingrijita (adica se vedea clar ca nu era vreo cersetoare ceva) plangand, aratandu-mi fermoarul rupt de la geanta si spunandu-mi ca i-au furat portofelul si telefonul si ca nu mai are cu ce sa se intoarca acasa, nu are niciun leu si ca biletul costa 10 lei, daca pot sa o ajut cumva, si nu stie numerele apropiatilor pe de rost. Plangea de mama focului si eu, fiind mai miloasa (daca te pui si plangi in fata mea, m-am topit toata) am scos din portofel ultimii mei bani (stateam foarte prost cu banii, imi platisem multe carti la facultate, foarte scumpe + factura de la telefon si nu mai aveam decat 5 lei care ar fi trebuit sa imi ajunga 2-3 zile. In general sunt foarte calculata si aproape niciodata nu raman chiar fara un ban in buzunar, dar s-a intamplat ca …na`) si i-am dat acei 5 lei. Chiar daca stiam ca sunt ultimii mei bani, vazand-o plangand asa si tremurand, i-am dat. Chiar daca nu erau 10, cat avea nevoie, ci pe jumatate. I-am zis ca doar cu atat pot sa o ajut, nu mai am altceva. Mi-a multumit si vazandu-i zambetul am plecat spre casa cu o stare asa..de bine! Ma simteam bine ca am putut s-o ajut. Dupa 2 zile, ma intorceam iar de la facultate si culmea, vad aceiasi "doamna" care ma opreste plangand, avand aceiasi poveste! Am ramas muta, am lasat-o sa spuna tot. M-am uitat la ea indiferenta, cum avea ochii plini de lacrimi de crocodil si i-am spus "ce naspa cand va fura portofelul zilnic… asa ghinion n-am mai intalnit!" si am plecat mai departe. Problema este alta: nu ma doare de acei 5 lei, desi erau ultimii mei bani, avand problemele pe care le aveam. Si chiar daca nu erau ultimii, puteam sa imi iau o oja de ei (de exemplu) sau un suc sau ..eu stiu! Am ramas dezamagita de faptul ca escroaca respectiva "fura" sansa altuia, cuiva caruia chiar i s-au furat banii si sta prin gara fara sa poata sa se intoarca acasa, fara bani, fara telefon sa poata suna pe cineva. Cum sa mai cred eu o astfel de poveste? Cum sa ajut pe cineva, cand stiu ca am fost prostita asa in fata? Cand "doamna" respectiva imi plange in fata, eu miloasa o ajut, si dupa ce trece de mine se gandeste "am fraierit-o si pe proasta aia".Eu nu dau bani la cersetori. Sa fie si puradei sau femei cu copil la san. Nu, nu ma mai las impresionata! Daca iei un puradel de picioare si il scuturi, cad mai multi bani decat am eu in buzunar :)). Imi povestea un fost coleg : "Am coborat din 40(autobuz) si vad un tiganus care isi numara banii pe care i-a produs din cersit in orele respective. Am ramas prost sa vad ca avea mai multi bani la el decat aveam eu in portofel".

    Like

  4. hmm..din ce imi spui si tu trag concluzia ca totusi zic bine cei ce zic sa nu le dam bani ca asa numai ii incurajam. vorba ta, unii probabil au mai multi bani decat noi in buzunar :))faze de genul nu am patit dar sigur voi fi atenta de acum incolo. si da, e trist, ca poate chiar i se poate intampla unuia sa i se fure banii si telefonul, sau chiar noua, si apoi nu esti ajutat din cauza celor care mint…traim intr-o lume tare twisted cateodata…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s