Book recommendation. “Privind soarele în față” (engl. “Staring at the sun”)

“Orice s-ar spune,
moartea chiar doare. Doare tot timpul; este mereu cu noi, scormonind undeva în
interior, fâlfâind uşor, abia auzită, undeva sub membrana conştientului.
Ascunsă şi deghizată, curgând într-o varietate de simptome, este izvorul
multora dintre grijile, tensiunile şi conflictele noastre.

Cred cu tărie – ca individ
care va muri el însuși într-o zi din viitorul nu foarte îndepărtat și ca
psihiatru care a avut ca preocupare anxietatea morții timp de zeci de ani – că înfruntarea
morții ne dă ocazia nu să deschidem o cutie otravită a Pandorei, ci să revenim
la viață într-o maniera mai bogată și mai empatică.

În consecință, ofer
această carte într-un mod optimist. Cred că o să vă ajute să priviți moartea în
față și, prin asta, nu numai să vă atenuați groaza, dar să vă îmbogățiți viața.” 

Irvin Yalom

Nu pot să zic
că moartea e un subiect care îmi domină gândurile, deși asta nu exclude faptul
că din când în când mai îmi pun întrebări în legătură cu acest subiect. Când am
văzut cartea acesta în librărie și am citit prezentarea de mai sus, m-a tentat
foarte mult să citesc perspectiva prezentată de Irvin Yalom. Probabil, fără să
reprezinte neapărat o preocupare frecventă, aveam nevoie să găsesc o
perspectivă nouă asupra acestui subiect. Pentru majoritatea e un subiect tabu.
Le este greu să abordeze acest subiect într-o discuție sau îl evită total. Mai devreme
sau mai târziu fiecare se gândește la propria moarte fie influențat de o carte,
un film sau o experiența de viață. E într-adevăr un subiect complex și delicat.
A reflecta asupra morții e precum zice și autorul: Ca și cum ai privi soarele
în față.

A fost cu atât
mai tentant cu cât, de asemenea mai menționează Yalom, dorește să atenueze
frica în ceea ce privește moartea și să ne facă mai optimiști. Și cum cuvântul ”moarte”
nu prea își are locul lângă cuvântul ”optimist”, cel puțin în concepția mea, am
decis să accept provocarea de a încerca să alătur aceste cuvinte.

Nu se încearcă
prezentarea morții ca fiind un eveniment fericit, dacă asta crezi, pentru că nu
e într-atât de absurd și pentru că la fel cum zice și el, și poate ai
experimentat și tu, moartea e un eveniment chiar dureros. Ceea ce încearcă e să
te ajute să-ți descoperi concepțiile legate de moarte și asociate cu
sentimentul de frică legat de propria moarte. Face ca idea morții să devină un
lucru care să nu te facă să te simți fără speranță, ci din contră, să te
elibereze, să te ajute chiar să-ți îmbunătățești viața.

Pe parcursul
cărții, autorul oferă bineînțeles perspectiva lui dar, fiind și psihiatru, dă
exemple cazuri proprii, pacienți care sufereau de anxietatea morții și
modalități prin care au încercat să o învingă. Se folosește de literatură, de
resursele interne ale pacientului, experiențele lui, acest demers fiind de
ajutor pentru actuali sau viitori terapeuți.

Precum în
timpul citirii cărții, și acum, după ce am terminat-o, încă încerc să procesez
numeroasele idei. E o carte la care cu siguranță voi reveni pentru a
internaliza și poate a înțelege și mai bine ceea ce Irvin Yalom prezintă în acestă
carte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s