Never let me go – Să nu mă părăsești

never-let-me-go-film-tie-in

”Never let me go” (”Să nu mă părăsești”) de Kazuo Ishiguro e a doua carte a unui scriitor japonez (născut în Japonia, dar mutat în copilărie cu părinții în Marea Britanie) pe care o citesc. Povestea a avut un impact semnificativ asupra mea la fel ca prima pe care am citit-o (”1Q84” de Murakami) chiar dacă o știam deja (despre film am scris în 2011 aici). Adaptarea ei o văzusem mai demult și mi-a rămas în minte de atunci. Îmi amintesc și strângerea de inima care m-a însoțit pe parcursul ei. Dacă ești în căutarea unui titlu care să te provoace emoțional și intelectual, ei bine această carte e o opțiune foarte bună.

Povestea e scrisă din perspectiva unui femei pe nume Kathy H. în vârstă de 28 de ani. Toată cartea e sub forma unui jurnal care ne poartă prin etapele vieții ei de până atunci, începând cu copilăria petrecută în totalitate la o școală împreună cu un număr semnificativ de alți copii și adolescenți. În afară de gândurile ei, mai avem parte și de mărturisiri despre Tommy și Ruth, cei mai apropiați prieteni ai ei și detalii despre legătura dintre ei trei. Continuă lectura „Never let me go – Să nu mă părăsești”

Christmas wishlist

negative-space-christmas-parcel-white-wrapping-paper-pine-cone-coffee-rawpixel

Când mă intreabă cineva ce îmi doresc de ziua mea sau de Crăciun aproape niciodată nu știu ce să spun on the spot. Așa că anul acesta am zis să formez o listă din timp. Am făcut un fișier pe telefon unde mi-am notat, timp de câteva săptămâni, mai multe idei. Let’s start this Christmas wishlist!

Cu ce aș putea începe lista dacă nu cu niște lecturi de sezon. Acestea sunt alegerile mele: Continuă lectura „Christmas wishlist”

Rezumat de noiembrie

negative-space-macbook-ipad-notes-coffee-thought-catalog

Luna noiembrie am început-o cu un mare avânt de a face treabă bună și mai multă decât de obicei pe blog. Am zis că voi scrie cât mai mult, trei articole pe săptămână minim despre tot felul de lucruri care interveneau spontan, mă inspirau și mi se părea interesante. Însă, după vreo două săptămâni, m-a tentat foarte tare ideea de a face niște fotografii christmassy câtorva prietene și să încep ușor să mai îmi completez cunoștințele de fotografie și de editare foto pentru că ar fi niște abilități folositoare în blogging și ar fi și o activitate faină de intrat în spiritul Crăciunului.

Și uite așa mi-am petrecut, în mare parte, următoarele 3 săptămâni: printre sute de poze, tutoriale de editare foto dar și clipuri și alte materiale teoretice despre fotografie. M-a acaparat total pentru că voiam ca la început de decembrie să fie gata pozele de Crăciun ca să le pot da fetelor eventual să posteze pe social media dacă vor. Continuă lectura „Rezumat de noiembrie”

De ce e important feedback-ul pentru mine

negativespace-3

S-ar putea să-mi întind o capcană acum, dar îmi asum acest lucru.

Blogul meu nu are o comunitate foarte mare adunată în jurul lui și a rețelelor de social media atașate lui. Pentru a crea o comunitate trebuie să fii autentic (sunt), să afișezi și o anumită doză de vulnerabilitate (încă mai lucrez la asta) și din felul tău de a fi pentru că oamenii se conectează mai ușor la acest tip de abordare și, nu în ultimul rând (deși acum nu mai îmi vine altceva major în minte) să fii constant (un alt lucru la care încă lucrez). Pe de altă parte, știu că blogul meu e de nișă și nu una dintre cele foarte populare.

Prin urmare, nici cantitatea de feedback pe care o primesc nu e foarte mare, deși poate pentru mine e aspectul cel mai important. Nu cerșesc laude, doar să știu că mi-a fost citit articolul și dacă a fost plăcut sau nu. Sunt și deschisă la sugestii. Deși sunt mai temătoare la aspectul acesta, caut și feedback negativ și aici mă refer la critici constructive și la evidențierea aspectelor care ar putea fi îmbunătățite. Continuă lectura „De ce e important feedback-ul pentru mine”

Relația mea cu Instagram

negative-space-white-iphone-instagram

Astăzi mă tot gândeam despre ce să scriu postarea și apoi am avut o discuție cu cineva și mi-a picat fisa. Am zis că vă voi povesti despre niște părți tare bune ale Instagram-ului în ceea ce mă privește și, implicit, despre relația mea cu Instagram-ul.

De cele mai multe ori se vorbește despre social media și efectele negative ale utilizării prelungite, ale scroll-ului continuu. Despre faptul că acolo vezi doar highlight-uri ale vieții oamenilor, doar evenimente pozitive, vezi corpuri modificate digital și apoi te compari și nu iese nimic bun din asta. Și eu pățesc să mai uit că de fapt acolo pe Instagram văd doar un fragment din viața cuiva, caption-urile pozelor sunt fie clișee, fie niște descrieri care nu reflectă realitatea. Mă pomenesc gândindu-mă cum mi-aș dori și eu una sau alta și cum alte persoane o duc mai bine sau sunt mai bune la ceea ce fac decât mine. Continuă lectura „Relația mea cu Instagram”

Beneficiile recunoștinței

negative-space-young-adults-holding-hands

Acum câteva săptămâni am primit ceva ce îmi doream demult de la o sursă neașteptată. Câteodată lucrurile se așează în cele mai neașteptate moduri. Lucrul despre care vorbesc nu contează așa de mult aici. Contează întâmplarea în sine. Pe moment nu mi-a venit să cred și nu prea am știut cum să reacționez. Problema, dacă pot zice așa, a fost că nu am știut cum să reacționez spre persoana respectivă în afară de a zice un ”mulțumesc”. Bine, nu a fost doar unul, a fost o armată de mulțumesc-uri.

Dacă ți s-a întâmplat ceva care te-a făcut foarte fericit, probabil a fost urmat de un sentiment copleșitor de mulțumire/recunoștință care e greu de exprimat. Cel puțin eu așa am simțit. A fost unul dintre momentele acelea încărcate emoțional în care simți că un simplu ”mulțumesc” nu e suficient, dar nici nu știi ce altceva să faci, așa că rămâi doar cu asta. Mai rămâi și cu o stare euforică, toate determinate de emoțiile de fericire și recunoștință.

Recent am citit o carte despre fericire despre care am scris și scris o postare, iar acolo se vorbea despre cât e de important să mai adoptăm din când în când sau cât mai des mindset-ul de ”suficient” în loc de ”mai mult” și cum acest mindset e o variabilă importantă în ecuația fericirii. Mai exact, sentimentul de recunoștință și exprimarea lui poate avea beneficii morale semnificative. Dar nu numai. Continuă lectura „Beneficiile recunoștinței”

Filmele și inspirația

light-streak-long-exposure-jakob-owens-thumb-1-531x354

Nu știu pentru voi, dar pentru mine filmele, mai ales, pot fi cu adevărat inspiraționale, nu doar un motiv de relaxare și entertainment. Cred că o alegere bună a actorilor poate face o poveste să se remarce. Sunt genul de persoană care poate revedea un film de mai multe ori (unii ar zice prea multe). În schimb, există și anumite filme pe care mi-aș dori să le pot vedea iar pentru prima oară, atât de faină a fost experiența (”Arrival”, anyone?). Am I weird?

Unul dintre filmele care intră la categoria de vizionări multiple e ”The Intern”. Am făcut review după ce l-am văzut acum doi ani. Ben Whitaker e un pensionar care merge ca intern la o companie tinerească de e-commerce. Firma e proiectul personal al lui Jules Ostin care va descoperi că are mai mare nevoie de Ben decât a crezut inițial. Pentru că a tot fost difuzat pe HBO și Cinemax m-am reuitat la el și m-a inspirat să scriu postarea asta. Continuă lectura „Filmele și inspirația”