Borg vs. McEnroe

borg-mcenroe-poster
Imagine

”You don’t understand what the f**k it takes to play tennis. Do you know I go out there and give everything for this game? Everything! Everything in me gets left out on that f**king court and none of you understand it because none of you do it.”

În interviuri, auzi jucătorii de tenis vorbind despre presiunea resimțită: de a câștiga, de a deveni numărul 1 mondial, de a bate un anumit adversar pe care nu l-au mai învins niciodată. Mai des îi auzi spunând că nu resimt presiune, că se concentrează pe jocul lor și vor face ceea ce știu mai bine ca să câștige, dar de multe ori cred că adevărul e altul mai ales dacă e vorba despre un jucător foarte competitiv care își dorește neapărat să câștige. Însă și mai des îi auzi pe jurnaliști întrebându-i despre presiune și emoții negative și insistă în a-i întreba cât de mult îi afectează acesta în anumite circumstanțe. Răspunsurile sunt de cel mai multe ori rezervate, diplomate, fără a intra în detalii. E vorba aici și de strategie în ansamblu: nu vrei să știe adversarii sau staff-ul lor că tu ești stresat de un meci contra acestora.

Tocmai din cauză că jucătorii nu dezvăluie multe în interviurile lor, de fiecare dată când mai prinzi câte o informație din backstage în legătură cu procesul lor de pregătire și cum se simt de fapt, e foarte interesant și revelator și te ajută să-i înțelegi mult mai bine și să le înțelegi evoluția când ies pe teren.  Continue reading “Borg vs. McEnroe”

Povestea vieții tale

ted_chiang---povestea-vietii-tale---c1

Îți povesteam în postarea anterioară cum periodic tind să caut lecturi mai challenging care să mă pun pe gânduri, ba chiar să fac research pe Google ca să înțeleg conceptele menționate acolo sau chiar interviuri cu autorul în care explică de unde s-a inspirat și ce a vrut să obțină prin ceea ce a scris. Nu e ceva ce să vreau permanent să citesc, pentru că poate fi destul de obositor tot acest proces de a mă ține de firul narativ și de a încerca să descâlcesc înțelesuri, însă din când în când un asemenea ”chin” cognitiv e fix ceea ce am nevoie.

Anul trecut ”Arrival” a intrat în topul filmelor mele preferate și, citind despre el online, am aflat că e bazat pe un short story care am înțeles că a fost greu de adaptat pentru marele ecran datorită structurii poveștii. Însă, din acest punct de vedere ambele variante se bucură de mari avantaje. Vor urma SPOILERE (despre Arrival) așa că you’ve been warned.  Continue reading “Povestea vieții tale”

Underground

underground

„However we need to realize that most of the people who join cults are not abnormal; they’re not disadvantaged; they’re not eccentrics. They are the people who live average lives (and maybe from the outside, more than average lives) who live in my neighbourhood. And in yours.

Maybe they think about things a little too seriously. Perhaps there’s some pain they’re carrying around inside. They’re not good at making their feelings known to others and are somewhat troubled. They can’t find a suitable means to express themselves, and bounce back and forth between feelings of pride and inadequacy. That might very well be me. It might be you.”

Pe Haruki Murakami l-am descoperit într-un moment în care eram puțin satulă de lecturi ușurele și doream neapărat ceva mai challenging care să mă pun pe gânduri, o poveste care să mă absoarbă total. Și încă ce poveste mi-a fost dat să găsesc! O cunoștință mi-a povestit puțin despre scrierile lui Murakami și mi-a împrumutat 1Q84, puțin scary ca dimensiuni, însă cu toate astea eram super curioasă.

De atunci, mi-am propus să citesc cât mai multe dintre cărțile lui. Ce nu știam e că a scris și non-ficțiune și evident că am fost și mai curioasă de acest aspect. Am dat de ”Underground” și faptul că am și primit-o drept cadou de ziua mea anul trecut poate fi interpretat drept o aliniere a stelelor pentru ca eu să citesc cartea imediat, însă nu s-a și întâmplat așa. Am ajuns la ea doar în această vară și am terminat-o de citit pe meleaguri grecești. Continue reading “Underground”

Update vinovat

lefkada 1

Poza aceasta mi se pare definiția relaxării totale. E una dintre pozele surprinse în vacanță, în primele zile, despre care aproape am uitat și am fost surprinsă să o văd când am descărcat pozele din aparat. Când ești în vacanță intri într-un soi de bulă de liniște și relaxare când singura preocupare e ce plajă să alegi, mai ales pe o insulă precum Lefkada unde am fost anul acesta, și la ce restaurant să mănânci la cină. Timpul pare că se comprimă și înainte să-ți dai seama se și duce săptămâna.

De fiecare dată când merg pe o insulă în Grecia devine tot mai evidentă dorința de pe lista mea/bucket list ca în fiecare vară să petrec vreo două săptămâni în așa locație. Îmi priește tare mult atmosfera și liniștea de acolo, de mâncare nici nu mai zic pentru că e una din preferatele mele.

Postarea mea nu e ca să vă prezinte ce am făcut în vacanță, nici nu ar fi multe de povestit, ci e mai mult un soi de update, având în vedere că a trecut prea mult timp de când am postat ultima dată. Așa ceva nu trebuie să se mai repete. Continue reading “Update vinovat”

Daring greatly – Curajul de a fi vulnerabil

daring-greatly

“It is not the critic who counts; not the man who points out how the strong man stumbles, or where the doer of deeds could have done them better. The credit belongs to the man who is actually in the arena, whose face is marred by dust and sweat and blood; who strives valiantly; who errs, who comes short again and again, because there is no effort without error and shortcoming; but who does actually strive to do the deeds; who knows great enthusiasms, the great devotions; who spends himself in a worthy cause; who at the best knows in the end the triumph of high achievement, and who at the worst, if he fails, at least fails while daring greatly, so that his place shall never be with those cold and timid souls who neither know victory nor defeat.” ― Theodore Roosevelt

De Brené Brown am auzit prima dată când eram la master și una dintre profesoare ne-a pus un Ted talk al lui Brené care este acum unul dintre cele mai populare Ted talk-uri având peste 6,5 milioane de vizualizări doar pe Youtube.

Când l-am ascultat atunci mi-a plăcut mult de Brené cum povestea, avea șarm și se folosea de umor într-un mod foarte eficient pentru a atrage atenția publicului. E un bun storyteller care știe cum să te captiveze și să-ți explice rezultatul a mulți ani de cercetare a unor concepte esențiale pentru fiecare dintre noi.

La momentul respectiv mi se părea foarte interesant ce povestește, însă nu am și internalizat ceea ce ea dezbătea. Nu am analizat acele aspecte prea mult și prin urmare nu am rămas cu prea multă informație de-a lungul anilor. Însă, nu i-am uitat numele și nici existența acelui Ted talk, iar cu ceva timp în urmă când am dat peste una dintre cărțile ei, care e bestseller și în strânsă legătură cu Ted talk-ul, am achiziționat-o și am așezat-o în bibliotecă, aceasta așteptându-și rândul. Continue reading “Daring greatly – Curajul de a fi vulnerabil”

Despre procrastinare și cafenele

 

negative-space-macbook-ipad-notes-coffee-thought-catalog
Negative Space

În ultima perioadă m-am lăsat pe tânjeală cu scuza că trebuie să termin o carte de citit ca să-i fac review pe blog. În situații din-astea capcană tind să ignor alte idei de postări și mi-am dat seama că nu e ok.

Bine, tind și să procrastinez în loc să pun mâna pe tastatură sau pe un pix. Se poate să fie vorba de faptul că mai tot timpul etichetez o idee ca nefiind good enough, dar mai am nevoie de introspecție în legătură cu acest lucru.

În fine, am decis într-o zi să merg la o cafenea unde aș fi forțată de circumstanțe ca să scriu. E drept, am și vrut să văd dacă această combinație e una câștigătoare: scrisul și cafeneaua. M-am înarmat cu hârtie și pix (fără laptop, pentru că e cam greu și nu am un ghiozdan special încă) și am pornit. Idea e că a funcționat schimbarea de mediu, dar poate nu din motivele pe care ți le imaginezi. Sau poate pe care mi le-aș fi imaginat eu. Continue reading “Despre procrastinare și cafenele”

To the bone

32fd0881a24fa9194e622bd6ee1a33fb
sursa imagine

Trebuie să recunosc că nu sunt fan al ultimelor filme cu Keanu Reeves care au ajuns pe la noi la cinema și anume cele două ”John Wick”. În general nu sunt fan filme de acțiune, nu pentru că aș avea ceva cu jocul actoricesc al lui Keanu. Însă când am văzut trailerul filmului ”To the bone”, film Netflix, și am văzut că joacă rolul unui terapeut, mai ales rolul unuia diferit comparat cu ce ne-am obișnuit până acum, nu am mai stat mult pe gânduri și m-am așezat confortabil în fața micului ecran.

Chiar dacă nu Keanu e personaj principal și, prin urmare, focusul filmului nu e pe el, merită să-l vezi într-o ipostază diferită care i se potrivește tare bine. Aproape că mi-aș dori să merg la el la terapie. Cine nu și-ar dori, având în vedere cât e de șarmant, amuzant și la cât de bine știe să stabilească o conexiune între el și pacient, folosindu-se foarte eficient de umor. Continue reading “To the bone”