The Handmaid’s Tale. Povestea slujitoarei – sezonul 2

“My name is June Osborne.[…] I am…free.”

Primele minute sunt absolut tulburătoare. În cazul în care ai uitat care e atmosfera care înconjoară povestea, ei bine, aceste prime momente îți vor aminti prea bine că „The handmaid’s tale” nu e în nici un caz un serial pe care îl urmărești ca să te relaxezi și să te simți bine. Cel puțin nu e cazul meu.

E o senzație ciudată. Nu îmi face aproape deloc plăcere să-l urmăresc. Povestea mă incomodează foarte tare. Primul episod din sezonul doi mi-a dat fiori de la primele cadre. Serialul e atât de bine făcut încât nu te poți relaxa niciodată și e ca și cum ai privi Gilead printr-o fereastră chiar de la fața locului. Atât de bine e creată atmosfera. Ce se întâmplă mă înfurie și mă face să mă simt cumva fără puteri doar stând și uitându-mă la ce sunt supuse personajele din poveste.

Continuă lectura „The Handmaid’s Tale. Povestea slujitoarei – sezonul 2”

On writing – Misterul regelui. Despre scris

stephen-king---despre-scris---c1

Când spui Stephen King ce îți vine în minte?

Eu îl asociam doar cu poveștile de groază și cu filmul de neuitat ”It”, carte a beneficiat de o nouă ecranizare anul trecut. Clowns have never been scarier.

În misiunea mea de a învăța să scriu cât mai bine și a-mi face textele cât mai citibile, am căutat îndrumare unde altundeva decât în cărți. Ca la școală, am căutat un manual de how-to with a twist care să mă învețe lucruri noi, să mă facă mai înțeleaptă în acest sens.

Una dintre cărțile care mi-au ieșit în cale este cea a lui Stephen King numită ”On writing” (ro. ”Misterul regelui. Despre scris”). Am deschis-o cu un oarecare scepticism pentru că aveam niște prejudecăți având în vedere vasta lui opera horror, gândindu-mă ce fel de sfaturi poate oferi și că probabil sunt legate doar de acest gen de care mă apropii de cele mai multe ori spre deloc because I’m a scaredy cat. Continuă lectura „On writing – Misterul regelui. Despre scris”

Înapoi la început

florian-klauer-489-unsplash
Photo by Florian Klauer on Unsplash

Am citit un articol aseară despre sentimentul de a te simți împotmolit și fără inspirație. Una dintre sugestiile pentru recuperare era să te gândești care a fost motivul pentru care ai început activitatea sau job-ul în care te simți împotmolit/a. Cei dintre voi care îmi citiți blogul în mod regulat poate ați observat numărul mic de postări din ultima vreme. Periodic mă confrunt cu un blocaj în care mi se pare că fac prea puțin și articolele pe care le postez nu sunt suficient de bune, de smart, de cum-vrei-tu-să-i-zici și nu știu spre ce să mă orientez ca subiecte pentru articole. Prin urmare, sigur nu e prima introducere de genul acesta la un articol.

În astfel de perioade tind să mă cufund în citit și să nu forțez scrisul pentru că mă simt ca și cum am instalația minții înfundată. Efectiv nu curge inspirația fluid. Citesc pentru că încerc să caut o abordare fresh, caut idei, caut scânteia care să mă ajute să mă refocusez și să mă pun pe tastat. Continuă lectura „Înapoi la început”

Ready Player One

ready-player-one-movie-tie-in

Prin toamna anului trecut, decisă fiind să citesc mai multe cărți SF, am dat o căutare pe Google în căutarea celor mai populare titluri. Printre acestea se afla și Ready Player One scrisă de Ernest Cline, iar în luna decembrie o găsisem la un preț foarte bun online. M-am apucat de citit doar când am văzut că deja se apropie premiera filmului la care nu vroiam să merg fără să fi citit cartea.

Nu aș fi zis că mă va acapara în felul în care a făcut-o, mai ales pentru că e vorba destul de mult despre jocuri video și referințe din anii 80. Nu am nici o aversiune față de acestea, dar mă gândeam să nu cumva să fie povestea într-atât de geeky, tehnică și personajele prea cufundate în lumea virtuală, încât să mă deconecteze de la aceasta pentru că nu puteam să rezonez cu aceasta.

Dubiile acestea au fost spulberate rapid pentru că după o scurtă introducere din partea personajului principal, povestea demarează în forță și nu mai e cale de scăpare pentru că vei dori să știi constant ce se va întâmpla în continuare. Continuă lectura „Ready Player One”

Cum a fost conferința „The Woman” – Cluj-Napoca 2018

the-woman-2017-new

Așa cum vă spuneam în articolul anterior, anul acesta a fost a 7-a ediție The Woman iar eu am participat pentru prima dată.

Printre motivele pentru care am vrut să merg a fost țelul meu de a-mi ieși din zona de comfort chiar și într-o măsură cât de mică pentru a-i dovedi creierului meu că nu se va întâmpla nimic tragic dacă încerc lucruri noi asupra cărora am rețineri, însă de pe urma cărora știu că aș avea de câștigat.

Unui dintre scopurile mele la această conferință, în primul rând, a fost socializarea/networking-ul pentru că dacă ar fi după instinctul meu și starea mea de fapt, de om introvertit, aș sta doar în casă #CelMaiBunPlan. Who’s with me? Continuă lectura „Cum a fost conferința „The Woman” – Cluj-Napoca 2018”

Conferința The Woman: Always be the better you

the-woman-2017-new

Educația sau lipsa ei e una dintre acele variabile care influențează puternic o societate pentru că se reflectă în fiecare acțiune a cetățenilor ei. Iar aici nu e vorba doar de cunoștințele de cultură generală sau de cele legate specific de un domeniu academic. E vorba și de felul în care ne comportăm unii cu ceilalți și chiar cu noi înșine aici intervenind aspecte precum inteligența emoțională care ar trebui și aceasta să fie un focus esențial la școală.

Indiferent la ce alegem să ne concentrăm în mod specific, educația ca obiectiv general ar trebui să fie un proces continuu la care să nu renunțăm pe parcursul vieții. Continuă lectura „Conferința The Woman: Always be the better you”

Call me by your name. Strigă-mă pe numele tău

call-me-by-your-name.w710.h473.2x
Imagine

Când o carte e foarte laudată și cu atât mai mult și ecranizarea acesteia, tentația de a vedea dacă într-adevăr este așa e destul de mare și atunci încerc să fiu și eu rapid la curent și să mă conving de una singură de meritele autorului și de meritele celor care au făcut adaptarea pentru marele ecran. Să-mi fac propria părere pentru că așa e sănătos.

În cazul „Call me by your name” – „Strigă-mă pe numele tău”, atât cartea cât și filmul au parte de un val de critici pozitive dar și de admirație, lucru care nu e așa de des întâlnit. În cea mai mare parte știam la ce să mă aștept de la poveste, văzusem și trailer-ul filmului pentru că tind să urmăresc toate filmele nominalizate în sezonul de premii cinematografice, așadar nu mai îmi rămânea decât să pun ochii pe carte și să o citesc cât mai repede ca să apuc să văd și filmul cât mai repede.

Nu mă așteptam ca ritmul poveștii să își pună amprenta și pe ritmul citirii cărții, acesta fiind unul tare lent. Ritm care e susținut și de atmosfera generală în care se desfășoară povestea: intervalul unei veri toride într-un sat cu ieșire la mare (doar în cazul cărții) din nordul Italiei. Loc în care stilul de viață e unul degajat, lipsit de agitație, unde zilele parcă trec în slow motion, încetinite și de lipsa de chef cu care vine o caldură de la malul mării mediteraneene. Iar orele dintre mese sunt petrecute fie lenevind afară cu sunetul cicadelor pe fundal, fie în casă la puțină răcoare, făcând activități relaxante sau dormind.

Continuă lectura „Call me by your name. Strigă-mă pe numele tău”