Irezistibil. Dependența de tehnologie și afacerile din spatele ei

irezistibil-adam-alter-editura-publica

„La fel cum drogurile au devenit mai puternice de-a lungul timpului, așa s-a întâmplat și cu intensitatea recompensei oferite de obiceiuri. Creatorii de produse sunt mai inteligenți ca niciodată. Aceștia știu cum să ne provoace și să ne încurajeze să le folosim produsele nu doar o singură dată, ci iar și iar.”

„Irezistibil” e probabil genul de carte pe care nu-ți dorești neapărat să o citești pentru că reprezintă un wake-up call de genul ugly truth pe care nu vrei să-l știi. Sau îl știi, dar nu vrei să ți se confirme fără echivoc prin studii greu de ignorat.

Cartea este despre dependența de tehnologie și chiar dacă conștientizezi efectele negative ale expunerii prelungite la social media, de exemplu, parcă nu vrei să-ți fie confirmate banuielile și să-ți concentrezi atenția pe dovezi și explicații despre cum tehnologia te poate influența negativ. Mai ales dacă ești genul care face scroll pe social media de multe ori pe zi și mai ales dacă e primul lucru pe care îl faci când te trezești și ultimul înainte să te culci.

Chiar te înțeleg pentru că de prea multe ori fac și eu același lucru. Însă, de când am citit cartea, încerc cât mai des să îmi controlez aceste impulsuri. Nici nu deschid bine ochii că deja sunt cu ei în telefon și îmi bombardez creierul vulnerabil în primele ore ale dimineții, mai ales, cu tot soiul de informații mai mult sau mai puțin inutile. Continuă lectura „Irezistibil. Dependența de tehnologie și afacerile din spatele ei”

De unde cumpărăm cărți?

becca-tapert-391599
Photo by Becca Tapert on Unsplash

De vreun an și ceva mă bucur de un privilegiu care e o încântare constantă. Câteva edituri și o librărie online care mi-au oferit încredere și mă alimentează cu cărți mai des decât aș fi sperat și pentru asta le sunt foarte recunoscătoare. Îmi oferă noutăți, dar și titluri din lista de „to read”, care îmi satisfac curiozitățile și nevoia de lectură chiar peste abilitatea mea de a ține pasul cu titlurile care mi se prezintă în pachetele primite.

Însă asta nu înseamnă că nu mai cumpăr cărți, chiar dacă nu atât cât mi-aș dori întotdeauna pentru că deocamdată nu am un buget suficient de generos ca să țin pasul cu titlurile care îmi stârnesc interesul constant. Recunosc că atunci când pun ochii pe câte un titlu caut oferte și reduceri și urmăresc mai multe site-uri online pentru cărți în format fizic, dar și site-ul Amazon pentru cărți în format Kindle. Se poate ca în ultima vreme să fi luat mai mult cărți reduse și online, decât la preț întreg și dintr-o librărie fizică. Lucru care îmi cam sta pe creier în ultima vreme și care a dat naștere unei dileme: să cumpăr cărți local sau online urmărind oferte? Nu e ceva revoluționar și nemaiauzit însă nu am mai simțit acest lucru atât de pregnant ca până recent. Câte o mișcare tectonică pe rând, ca să nu cumva să dea creierul erori de funcționare. Continuă lectura „De unde cumpărăm cărți?”

Despre Simona și storytelling

12669799_1684908868447515_1255993124_o

După meciul pe care l-a câștigat ieri, Roger Federer a zis, printre alte lucruri foarte amuzante, faptul că ”Storytelling is very important in sports.”, atunci când a fost întrebat despre personalizarea proprilor pantofi sport cu care joacă. Lucru care mi s-a părut tare interesant în contextul acestor două săptămâni de Australian Open.

Da, știu că e ceva cât se poate de evident. Drept dovadă stă și faptul că amintirile cu care rămâi după multe zile de meciuri de tenis sunt desfășurările neașteptate de evenimente, de exemplu jucători care produc surprize și ajung în fazele avansate ale turneelor și astfel depășesc statutul de aproape anonimi în percepția urmăritorilor de tenis obișnuiți. Acest lucru s-a întâmplat cu consecințe pozitive pentru un anume jucător din Coreea de Sud, dar foarte negative pentru un altul din Statele Unite. Cel din urmă a ajuns în atenția presei și a urmăritorilor de tenis din cauza unor mesaje pe Twitter foarte controversate.

Continuă lectura „Despre Simona și storytelling”

Tenis. Sportul inventat de diavol

tenis_01
Editura Corint

În anul 2014 nu știam nimic despre tenis. Ba chiar aveam percepția că ar fi plictisitor. Nimic mai fals, dar asta e altă poveste.

Tenisul l-am descoperit la ediția Roland Garros din acel an pentru că o jucătoare româncă făcea senzație bătând jucătoare bună după jucătoare bună și punându-i probleme Mariei Sharapova în finală. Bineînțeles, era vorba de Simona Halep. După acel Roland Garros m-am lipit definitiv de tenis, iar la meciurile cu miza ale Simonei am niște emoții de tulai Doamne, parcă e vorba de soarta mea în joc. În finala de la RG de anul trecut când Simona avea set câștigat și 3-0 în al doilea set parcă simțeam cum îmi dau lacrimile văzând-o deja cu trofeul în mână. După trei ani, tot nu mi-am învățat lecția.

Acum nu e cazul să ne amintim de turnura pe care a luat-o meciul și cum am avut motive de plâns, dar nu de fericire. Până nu se strigă ”game, set and match” meciul nu e gata și se pot întâmpla multe surprize mai mult sau mai puțin plăcute. Așa că niciodată să nu te bucuri sau să te întristezi până nu ai o certitudine. În fine, să ne suflăm nasul și să tragem aer în piept, pentru că amintirea mai doare puțin, dar și pentru că trebuie să ne ținem tari și concentrați pe a trimite vibe pozitiv Simonei ca să o țină glezna pe mai departe.

Ce urma să aflu mai apoi ținea mult de cum se desfășoară jocul, lucruri despre jucătorii din top și viața relativ privilegiată pe care o duc. Relativ pentru că din punct de vedere financiar sunt asigurați, dar proprii demoni tot îi mai bântuie când mai pierd meciuri și lucrurile nu merg așa cum și-ar dori. Însă înainte de a ajunge în top se întâmplă multe alte lucruri care nu se văd la TV sau pe altundeva. Se parcurg etape care sunt probabil la fel de grele, dacă nu și mai grele, decât cele prin care trec cei de sus din top.

Continuă lectura „Tenis. Sportul inventat de diavol”

Molly’s game. Jocuri secrete

Mollysgame
Image source

„I’m getting that you don’t think much of me but what if every single one of your ill informed, unsophisticated opinions about me were wrong?

În ceea ce mă privește, la momentul de față Aaron Sorkin ar putea scrie despre absolut orice că eu tot aș plăti bilet să merg la cinema să-i văd filmul. Cel mai nou film pe care l-a și scris și regizat nu avea cum să facă exceptie chiar dacă, văzând despre ce e vorba, aproape că nu m-a entuziasmat ]n mod deosebit. Atracția era grupul de actori și faptul că scenariul era semnat de Sorkin. De când am văzut ”The Newsroom” (de nenumărate ori), am căutat să-i văd toate filmele, chiar dacă ”The Newsroom” nu e neapărat printre motivele lui de laudă sau mai degrabă printre titlurile pe care să le scoată la înaintare când dă vreun exemplu din munca lui.

”Molly’s game” e despre Moly Bloom, o fostă campioană la ski care a fost nevoie să se retragă din cauza accidentărilor și care a ajuns să organizeze unele dintre cele mai căutate seri de poker de la Hollywood și New York unde au participat actori, sportivi, politicieni etc. La aceste intrarea se făcea cu suma de 10k la început mai apoi ajungându-se la 250k de dolari. Continuă lectura „Molly’s game. Jocuri secrete”

Turtles all the way down. Un șir infinit de țestoase

IMG_20171207_125338_477

În anul 2017, parcă mai mult ca niciodată, am văzut multe discuții online axate pe sănătatea mintală. Nu în limba română bineînțeles, ci în limba engleză. Poate că e din cauza faptului că urmăresc oameni implicați în astfel de cauze sau care au sănătatea mintală drept preocupare frecventă fie că au un interes personal fie că se confruntă direct cu astfel de probleme. Când intri într-o bulă online, sistemul nu face decât să îți concentreze informația și mai mult în acea direcție, așadar aceasta ar putea fi o cauză a faptului că am rămas cu această impresie că cel puțin în UK discuția despre sănătatea mintala a fost în top.
Prin urmare, nu e de mirare că încep să apară mai multe cărți de ficțiune care se axează pe subiecte legate de sănătate mintala. Când am început să citesc cea mai nouă carte a lui John Green nu știam absolut nimic despre ea, am vrut să o citesc doar pentru că el a scris-o. Dintre cărțile lui le-am citit pe toate mai puțin una (Will Grayson, Will Grayson), însă preferata mea rămâne ”The fault in our stars”.

Titlul “Turtles all the way down” (”Un șir infinit de țestoase”) reprezentă o vorbă destul de cunoscută (nu și de mine) și face într-o anumită măsură referire la subiectul cărții, însă până nu o citești nu prea ai cum să-ți dai seama cum se potrivește în contextul poveștii chiar dacă știi deja ce înseamnă această vorbă. Continuă lectura „Turtles all the way down. Un șir infinit de țestoase”

Never let me go – Să nu mă părăsești

never-let-me-go-film-tie-in

”Never let me go” (”Să nu mă părăsești”) de Kazuo Ishiguro e a doua carte a unui scriitor japonez (născut în Japonia, dar mutat în copilărie cu părinții în Marea Britanie) pe care o citesc. Povestea a avut un impact semnificativ asupra mea la fel ca prima pe care am citit-o (”1Q84” de Murakami) chiar dacă o știam deja (despre film am scris în 2011 aici). Adaptarea ei o văzusem mai demult și mi-a rămas în minte de atunci. Îmi amintesc și strângerea de inima care m-a însoțit pe parcursul ei. Dacă ești în căutarea unui titlu care să te provoace emoțional și intelectual, ei bine această carte e o opțiune foarte bună.

Povestea e scrisă din perspectiva unui femei pe nume Kathy H. în vârstă de 28 de ani. Toată cartea e sub forma unui jurnal care ne poartă prin etapele vieții ei de până atunci, începând cu copilăria petrecută în totalitate la o școală împreună cu un număr semnificativ de alți copii și adolescenți. În afară de gândurile ei, mai avem parte și de mărturisiri despre Tommy și Ruth, cei mai apropiați prieteni ai ei și detalii despre legătura dintre ei trei. Continuă lectura „Never let me go – Să nu mă părăsești”