Tenis. Sportul inventat de diavol

tenis_01
Editura Corint

În anul 2014 nu știam nimic despre tenis. Ba chiar aveam percepția că ar fi plictisitor. Nimic mai fals, dar asta e altă poveste.

Tenisul l-am descoperit la ediția Roland Garros din acel an pentru că o jucătoare româncă făcea senzație bătând jucătoare bună după jucătoare bună și punându-i probleme Mariei Sharapova în finală. Bineînțeles, era vorba de Simona Halep. După acel Roland Garros m-am lipit definitiv de tenis, iar la meciurile cu miza ale Simonei am niște emoții de tulai Doamne, parcă e vorba de soarta mea în joc. În finala de la RG de anul trecut când Simona avea set câștigat și 3-0 în al doilea set parcă simțeam cum îmi dau lacrimile văzând-o deja cu trofeul în mână. După trei ani, tot nu mi-am învățat lecția.

Acum nu e cazul să ne amintim de turnura pe care a luat-o meciul și cum am avut motive de plâns, dar nu de fericire. Până nu se strigă ”game, set and match” meciul nu e gata și se pot întâmpla multe surprize mai mult sau mai puțin plăcute. Așa că niciodată să nu te bucuri sau să te întristezi până nu ai o certitudine. În fine, să ne suflăm nasul și să tragem aer în piept, pentru că amintirea mai doare puțin, dar și pentru că trebuie să ne ținem tari și concentrați pe a trimite vibe pozitiv Simonei ca să o țină glezna pe mai departe.

Ce urma să aflu mai apoi ținea mult de cum se desfășoară jocul, lucruri despre jucătorii din top și viața relativ privilegiată pe care o duc. Relativ pentru că din punct de vedere financiar sunt asigurați, dar proprii demoni tot îi mai bântuie când mai pierd meciuri și lucrurile nu merg așa cum și-ar dori. Însă înainte de a ajunge în top se întâmplă multe alte lucruri care nu se văd la TV sau pe altundeva. Se parcurg etape care sunt probabil la fel de grele, dacă nu și mai grele, decât cele prin care trec cei de sus din top.

Continuă lectura „Tenis. Sportul inventat de diavol”

Molly’s game. Jocuri secrete

Mollysgame
Image source

„I’m getting that you don’t think much of me but what if every single one of your ill informed, unsophisticated opinions about me were wrong?

În ceea ce mă privește, la momentul de față Aaron Sorkin ar putea scrie despre absolut orice că eu tot aș plăti bilet să merg la cinema să-i văd filmul. Cel mai nou film pe care l-a și scris și regizat nu avea cum să facă exceptie chiar dacă, văzând despre ce e vorba, aproape că nu m-a entuziasmat ]n mod deosebit. Atracția era grupul de actori și faptul că scenariul era semnat de Sorkin. De când am văzut ”The Newsroom” (de nenumărate ori), am căutat să-i văd toate filmele, chiar dacă ”The Newsroom” nu e neapărat printre motivele lui de laudă sau mai degrabă printre titlurile pe care să le scoată la înaintare când dă vreun exemplu din munca lui.

”Molly’s game” e despre Moly Bloom, o fostă campioană la ski care a fost nevoie să se retragă din cauza accidentărilor și care a ajuns să organizeze unele dintre cele mai căutate seri de poker de la Hollywood și New York unde au participat actori, sportivi, politicieni etc. La aceste intrarea se făcea cu suma de 10k la început mai apoi ajungându-se la 250k de dolari. Continuă lectura „Molly’s game. Jocuri secrete”

Turtles all the way down. Un șir infinit de țestoase

IMG_20171207_125338_477

În anul 2017, parcă mai mult ca niciodată, am văzut multe discuții online axate pe sănătatea mintală. Nu în limba română bineînțeles, ci în limba engleză. Poate că e din cauza faptului că urmăresc oameni implicați în astfel de cauze sau care au sănătatea mintală drept preocupare frecventă fie că au un interes personal fie că se confruntă direct cu astfel de probleme. Când intri într-o bulă online, sistemul nu face decât să îți concentreze informația și mai mult în acea direcție, așadar aceasta ar putea fi o cauză a faptului că am rămas cu această impresie că cel puțin în UK discuția despre sănătatea mintala a fost în top.
Prin urmare, nu e de mirare că încep să apară mai multe cărți de ficțiune care se axează pe subiecte legate de sănătate mintala. Când am început să citesc cea mai nouă carte a lui John Green nu știam absolut nimic despre ea, am vrut să o citesc doar pentru că el a scris-o. Dintre cărțile lui le-am citit pe toate mai puțin una (Will Grayson, Will Grayson), însă preferata mea rămâne ”The fault in our stars”.

Titlul “Turtles all the way down” (”Un șir infinit de țestoase”) reprezentă o vorbă destul de cunoscută (nu și de mine) și face într-o anumită măsură referire la subiectul cărții, însă până nu o citești nu prea ai cum să-ți dai seama cum se potrivește în contextul poveștii chiar dacă știi deja ce înseamnă această vorbă. Continuă lectura „Turtles all the way down. Un șir infinit de țestoase”

Never let me go – Să nu mă părăsești

never-let-me-go-film-tie-in

”Never let me go” (”Să nu mă părăsești”) de Kazuo Ishiguro e a doua carte a unui scriitor japonez (născut în Japonia, dar mutat în copilărie cu părinții în Marea Britanie) pe care o citesc. Povestea a avut un impact semnificativ asupra mea la fel ca prima pe care am citit-o (”1Q84” de Murakami) chiar dacă o știam deja (despre film am scris în 2011 aici). Adaptarea ei o văzusem mai demult și mi-a rămas în minte de atunci. Îmi amintesc și strângerea de inima care m-a însoțit pe parcursul ei. Dacă ești în căutarea unui titlu care să te provoace emoțional și intelectual, ei bine această carte e o opțiune foarte bună.

Povestea e scrisă din perspectiva unui femei pe nume Kathy H. în vârstă de 28 de ani. Toată cartea e sub forma unui jurnal care ne poartă prin etapele vieții ei de până atunci, începând cu copilăria petrecută în totalitate la o școală împreună cu un număr semnificativ de alți copii și adolescenți. În afară de gândurile ei, mai avem parte și de mărturisiri despre Tommy și Ruth, cei mai apropiați prieteni ai ei și detalii despre legătura dintre ei trei. Continuă lectura „Never let me go – Să nu mă părăsești”

Christmas wishlist

negative-space-christmas-parcel-white-wrapping-paper-pine-cone-coffee-rawpixel

Când mă intreabă cineva ce îmi doresc de ziua mea sau de Crăciun aproape niciodată nu știu ce să spun on the spot. Așa că anul acesta am zis să formez o listă din timp. Am făcut un fișier pe telefon unde mi-am notat, timp de câteva săptămâni, mai multe idei. Let’s start this Christmas wishlist!

Cu ce aș putea începe lista dacă nu cu niște lecturi de sezon. Acestea sunt alegerile mele: Continuă lectura „Christmas wishlist”

Rezumat de noiembrie

negative-space-macbook-ipad-notes-coffee-thought-catalog

Luna noiembrie am început-o cu un mare avânt de a face treabă bună și mai multă decât de obicei pe blog. Am zis că voi scrie cât mai mult, trei articole pe săptămână minim despre tot felul de lucruri care interveneau spontan, mă inspirau și mi se părea interesante. Însă, după vreo două săptămâni, m-a tentat foarte tare ideea de a face niște fotografii christmassy câtorva prietene și să încep ușor să mai îmi completez cunoștințele de fotografie și de editare foto pentru că ar fi niște abilități folositoare în blogging și ar fi și o activitate faină de intrat în spiritul Crăciunului.

Și uite așa mi-am petrecut, în mare parte, următoarele 3 săptămâni: printre sute de poze, tutoriale de editare foto dar și clipuri și alte materiale teoretice despre fotografie. M-a acaparat total pentru că voiam ca la început de decembrie să fie gata pozele de Crăciun ca să le pot da fetelor eventual să posteze pe social media dacă vor. Continuă lectura „Rezumat de noiembrie”

De ce e important feedback-ul pentru mine

negativespace-3

S-ar putea să-mi întind o capcană acum, dar îmi asum acest lucru.

Blogul meu nu are o comunitate foarte mare adunată în jurul lui și a rețelelor de social media atașate lui. Pentru a crea o comunitate trebuie să fii autentic (sunt), să afișezi și o anumită doză de vulnerabilitate (încă mai lucrez la asta) și din felul tău de a fi pentru că oamenii se conectează mai ușor la acest tip de abordare și, nu în ultimul rând (deși acum nu mai îmi vine altceva major în minte) să fii constant (un alt lucru la care încă lucrez). Pe de altă parte, știu că blogul meu e de nișă și nu una dintre cele foarte populare.

Prin urmare, nici cantitatea de feedback pe care o primesc nu e foarte mare, deși poate pentru mine e aspectul cel mai important. Nu cerșesc laude, doar să știu că mi-a fost citit articolul și dacă a fost plăcut sau nu. Sunt și deschisă la sugestii. Deși sunt mai temătoare la aspectul acesta, caut și feedback negativ și aici mă refer la critici constructive și la evidențierea aspectelor care ar putea fi îmbunătățite. Continuă lectura „De ce e important feedback-ul pentru mine”